Tu contezi, contezi pentru tine si-apoi pentru altii

Oare de ce nu mai punem atata pret pe felul in care ne simtim noi cu noi insine si ne lasam dusi de val? Valoram cat un val? Nu cred. Dar nu facem nimic deseori sa punem pret pe noi. Ne desconsideram de prea multe ori cand ne comparam cu altii asemenea noua si consideram ca ei sunt mult mai buni decat noi. Deseori prin aceste comparatii fie ne pacalim pe noi insine fie le atribuim altora valorile sau calitatile care pentru noi ar fi ideale. Deseori deci ne desconsideram, deseori consideram ca gasim la altii calitatile pe care ni le-am dori desi de fapt ele exista in noi. De multe ori e posibil ca propriile noastre calitati sa depaseasca asa numitul prag dar noi ne desconsideram chiar si atunci cand suntem constienti ca avem anumite calitati. Ce ar fi de facut? Pai in primul rand sa nu uitam ca avem mult mai multe calitati decat defecte si ca defectele pot fi ameliorate de puterea calitatilor noastre. Apoi ar trebui sa nu uitam sa ne punem in valoare intai fiecare calitate in parte pe care o detinem si apoi sa incercam sa le unim in asa fel incat sa devenim multumiti de noi insine. Daca ar fi intr-o zi cand nu avem ce face sa punem in balanta calitatile, puterea lor, maretia lor cu defectele va garantez ca balanta va inchina mai greu acolo unde am pus calitatile iar defectele vor decadea. De aceea eu cred ca e mult mai important ca mai intai sa contezi tu pentru tine si sa te pui in valoare mereu, sa incerci sa fii mai bun cu tine insuti, sa iti doresti tu de la tine sa cresti in ceea ce ti-ai propus si mai ales sa cresti ca om. Valoarea ta ca om este cea care in cele din urma te va multumi pentru ca ea iti va arata in societate o pozitie superioara, mult mai inalta decat ai fi dorit sa atunci inainte. Nu iti uita valoarea sufeltului si frumusetea lui pe care trebuie sa o infrumusetezi mereu si nu uita valoarea trupului care le poate arata altora adevarata ta frumusete. Si da, esti cu adevarat multumit cu tine insuti abia atunci cand ai reusit sa intelegi ca trupul e ceva trecator in timp ce sufletul este de fapt motorul vietii, frumusetii si iubirii pe care o imparti cu toti cei din jur de-a lungul vietii. Esti mult mai frumos ca om atunci cand inveti sa iubesti totul si uiti sa urasti. Ura te va face sa fi un om urat, respingator si in cele din urma singuratic si pierdut. In schimb, ca o antiteza, iubirea si bucuria te vor face sa fi un om din ce in ce mai frumos, mai special si mai unic si asta ii va atrage si pe altii in jurul tau. In felul acesta le poti impartasi si lor bucuria ta, fericirea ta sau chiar dragostea ta. In general sunt doua cai pe care le poti alege in viata, e calea dintre bine si rau, dintre bunatate si rautate, dintre corectitudine si inselatorie, dintre iubire sau ura. Si da, caile acestea sunt puse in antiteza tocmai pentru ca reprezinte caile fie spre castig fie spre pierzanie. Alegerea mereu iti apartine dar ai grija ce alegi pentru ca mereu trebuie sa alegi cum vrei sa continui sa iti traiesti viata. Daca vei alege calea binelui vei putea creste ca om mai ales, pentru tine si apoi si pentru cei din jurul tau, vei fi din ce in ce mai multumit de tine, iar daca vei alege calea raului nu vei reusi decat sa decazi ca om din ce in ce mai mult, vei fi din ce in ce mai dezamagit de tine insuti si astfel ii vei indeparta pe cei din jur. Deci invata sa te apreciezi pe tine la adevarata ta valoare mai intai si apoi o sa vezi cat de multi contezi pentru cei din jur.

O ordine sociala necesara

Sunt zile in care ma mai uit la stiri sau citesc despre ele. Unele din ele imi plac iar altele nu, cum e si firesc. Si cu toate astea cand se ajung la stirile despre schimbarile economice care au loc mereu asta ma face sa imi pun diverse intrebari. Ieri seara de exemplu am ascultat stirile. Ca de obicei am auzit ca sunt probleme economice la nivel social. Imediat dupa acest lucru in schimb am auzit despre faptul ca se va cumpara un avion cu dotari speciale pentru calatoriile presedintelui si a primului minsitru. Aceasta investitie va dura 4 ani timp in care Romania o va plati. Am ramas intrigata. Cum adica ne permitem ca economie sociala si nationala sa luam avion de nu stiu cate mii de euro iar la nivel social e declarata criza economica? Nu va contrariaza putin aspectul acesta? Adica nu exista fonduri pentru rezolvarea problemelor sociale dar exista fonduri pentru buna-starea oamenilor mari? Stirile continua, desi eu raman intrigata si nemultumita. Aflu ca exista grupuri de romani care nu au putut fi acceptati in alta tara drept calatori pentru ca sunt asemanati cu rromii. Asta chiar nu mi se pare un lucru corect. Daca stau bine sa ma gandesc, am invatat in cadrul liceului la orele de istorie ca minoritatea rroma provine din India si ca a migrat in Europa. De asemenea nu sunt de acord sa le se spuna rromi ci tigani. De ce sa nu li se spuna rromi? Pentru ca se aseamana foarte mult cu romani. Prin urmare se creeaza o confuzie sociala majora. Si va intreb, cine iese in dezavantaj? Eu cred ca romanii pentru ca romilor nu li se impune nici o limita. Nici lor si nici maghiarilor, alta minoritate care vor sa ne domine. Deci am aflat in 10 minute despre tara mea ca fonduri pentru rezolvarea adevaratelor probleme sociale cum ar fi saracia, nedreptatea, locuri de munca si altele cad pe locul II atunci cand e vorba de confortul unor oameni politici. Si da, nici macar problema mortalitatii infantile si nu numai sau cea a divorturilor, a adulterelor nu mai e de interes public. Clasa politica o domina pe cea sociala in absolut tot. Sincer va intreb, nu vi se pare normal ca intai sa se rezolve probleme sociale de care ne lovim zilnic decat sa ni se fure acest drept zilnic? Fonduri sociale tot sunt, primim multe in urma multor tratate sau parteneriate. Dar cand e sa intrebam de ele, pur si simplu dispar ca prin absurd. Dar se pare ca nu sunt importante dezechilibrele sociale care se produc atat de frecvent si primeaza interesele politice si financiare. Simplu, intr-un cuvant, coruptia. Prin urmare, se pare ca nu e asa de important acest echilibru social atat de necesar pentru intraga populatie. E importanta acum coruptia si interesele personale. Dupa parerea mea, pentru a creste in ochii europeni, ar fi nevoie sa se rezolve in primul rand problemele sociale. Ar trebui sa ne preocupe in primul rand oamenii si problemele lor si apoi sa ne intereseze interesele personale. Eu cred ca aceasta e o problema cu care sociologii se lovesc mereu. Ar fi mortaliatatea, natalitatea, casatoriile, divorturile, migratiile, imigratiile, saracia, clasele sociale. Mortalitatea reprezinta iesiri din populatie, adica pierderi sociale. Nataliatea reprezinta intrati in populatie, castig social. Casatoriile reprezinta tot intrari in populatie deoarece asta presupune si cel putin procrearea unui copil cel putin. Divorturile reprezinta iesiri din populatie. Migratiile reprezinta iesiri din populatie in timp ce emigratiile reprezinta intrari in populatie. Saracia este in general o problema sociala majora deoarece ea creaza un dezechilibru social permanent. Clasele sociale si apartenenta la una dintre ele este foarte importanta datorita faptului ca se creaza imadiat perceptia sociala a celorlalti fata de tine. In plus, persoanele incearca mereu sa gaseasca argumente pentru a isi pastra prima parere despre o alta persoana. Somajul ar fi o alta problema sociala care in general ii determina pe oameni sa isi castige existanta in moduri incorecte, prin furt, inselaciuni si altele. Acest lucru se intampla mai ales in cazul in care lor nu li se mai ofera un alt post de munca chiar daca ei cauta si un alt post de munca. Acestea sunt de fapt probleme sociale primordiale pentru Guvern si nu investitii pentru propriul confort, mai ales pentru ca aceste investitii se fac din impozite platite de populatie.

Călătorie în lume...

Normal, vrem să călătorim, să descoperim locuri superbe şi unice. Ne interesează tot ce e nou şi de preferat, pe placul nostru nu altfel. Vrem să reuşim să ajungem să ne impunem punctele de vedere pentru că devenim oameni. Ne trebuie coloană vertebrală în societate, e ceva normal, motiv pentru care încercăm să ne căutăm fericirea lângă persoana iubită şi cam asta ajunge să ne intereseze. Uşor, uşor sau mai repede vom reuşi acest lucru mai ales dacă ambii ne dorim asta. O să spuneţi că fac mijto de voi, dar comunicarea e vitală şi esenţială în toate tipurile de relaţii dintre oameni. Dacă nu mă crezi încearcă să nu schimbi o vorbă cu cei din jur, cu cei cu care relaţionezi sau interacţionezi. Societate de oameni anti sociali? Cam aiurea nu vi se pare? Mie da. Să fim o societate de muţi, oare asta cum ar mai fi? Să ne vedem unii pe alţii dar să nu ne adresăm nici un cuvânt, oare ne credeţi că ar fi mai uşor aşa? Eu cred că nu. Lumea, deja dacă spui cuvântul acesta ţi se pare că e banal, toată lumea îl foloşeste. Dar dacă ar fi să reuşim să ne privim doar pe noi înşine şi să facem abstracţie de cei din jur. Oare în felul acesta nu vom realiza de fapt cât de mult valorăm şi cât de importanţi suntem în lumea asta mare? O să mă întrebaţi '' de ce? ''. De ce? Pentru că fiecare dintre noi avem un rol bine definit pe acest pământ încă de dinainte să ne naştem. Cum se poate aşa ceva sunt sigură că o să vă revoltaţi. Da. Se poate. Şi se poate pentru simplul fapt că fiecare suflet este unic şi nu are neaparat o pereche definită, are o pereche asemănătoare. O să vă amuzaţi şi o să spuneţi că vorbesc total aiurea. Ei bine dragii mei, nu vorbesc aiurea, vorbesc un adevăr de care toţi ar trebui să fim conştienţi că în parte îl trăim. Acum probabil o să vă sperie atitudinea mea. Veţi face greşit dacă vă veţi speria. Aşa sunteţi de fapt, nu sunteţi aşa de banali pe cât credeaţi. Ştiu bine că zilnic ne sunt hărăzite de facut doar lucruri banale, lucru ce intra în nişte cicluri de existenţă. Ele privesc deseori doar trupul. Trupul da, trebuie sa fie frumos că asta ne dorim. Să fim plăcuţi social. Dar cu sufletul ce facem? Îl ignorăm sau ce îi facem? Nu! Asta e greşeala majoră. De fapt sufletul este cel ce ne relevă frumuseţea exterioară, da. Fie că mă credeţi sau ştiaţi asta deja, vă spun eu că nu acordaţi o mare importanţă acestui aspect. Sfatul meu e să învăţăm să ne lucrăm frumuseţea sufletului pentru a ne putea simţi bine cu noi înşine şi cu cei din jur. Doar în felul acesta ne putem înfrumuseţa cu adevărat şi ne putem simţi mult mai împăcaţi, liniştiţi şi mai aproape de El, de Dumnezeu. Doar aşa găsim echilibrul dintre trup şi suflet şi vom reuşi să ne creem propria noastră armonie. Armonia vieţii noastre care este esenţială şi foarte importantă pentru felul nostru de a fi în viaţă.

O povestioara

O da. Am sa va ofer o poveste cu aceasta ocazie in care evident ma regasesc mult. Este vorba de o poveste dintre doi tineri indragostiti. Pe ea o cheama Alina iar pe el il cheama Constantin. Alaturi de ei in schimb mai sunt niste prieteni de ai lor foarte apropiati, Simona, Andreea, Georgiana si Ionut, Andrei, Dorin. Ideea i-a venit de fapt Andreei sa se intalneasca cu iubitul ei si sa ii spuna la ceea ce se gandise o seara intreaga. Pentru asta ea l-a sunat pe acesta si i-a marturisit faptul ca vrea sa il vada pentru ca are ceva important sa imparta cu el. El fiind incantat de ideile iubitei lui a acceptat si a adormit cu gandul la ea asa cum si ea i-a incredintat ultimul gand lui. A doua zii, fiind soare si cald, ea se decide sa plece spre localul la care au stabilit sa se vada doar ca dupa ce a plecat de acasa si mergea a primit un telefon. Era nebunul de Constantin caruia ii venise si lui o idee in legatura cu planurile grupului pentru vacanta. Andreea i-a marturisit faptul ca urma sa se intalneasca cu Andrei si ca si ea vroia sa ii vorbeasca despre asta. Ia sa vedem cum a sunat dialogul dintre ei deci: ‘’Andreea: Buna Cst ce faci s-a intamplat ceva? Cst: Nu e nimic grav, doar ca ma gandeam si noi sa organizam ceva sa plecam pe undeva una alta ca in gasca. Ce zici? Andreea: Se vede de ce suntem noi prieteni buni, asta vreau si eu sa ii zic sa plecam pe undeva toti. Oricum o sa vorbesc acum cum ajung la el despre asta si stabilim sa ne vedem apoi toti sa vedem unde ce si cum ok? Cst: Bine Deea asa ramane hai ca te las ca stiu ca daca te vezi cu el stabiliti voi. Andreea: Da, clar o sa stabilim cu Andrei care si cum merge. Oricum ca ideea o sa fim cateva cupluri ca asa ar fi mai ok. Vorbim dupa ce aflu si eu detalii. Hug Cst: Ok, astept sa vad ce ati decis voi si vorbesc eu cu restul sau nu stiu vedem. Hug ‘’ In drum spre restaurant ma gandeam cu ce se incep sa vorbesc atunci cand o sa ma vad curand cu Andrei. Oricum trebuia sa incep prin a ii spune care era geniala mea ideea pentru vara asta. Pasii nu ascutau ritmul mental si mergeau ca nebuni parca grabiti sa ajunga o data la locul de intalnire. Inima a inceput sa bata din ce in ce mai tare fara sa ma gandesc neaparat la asta, mainile imi transpirasera putin. Oricum nu am bagat de seama aspectele astea care momentan mi se pareau fara importanta. Mergeam uitandu-ma la pasii mei fara sa constientizez cat de mari sunt sau cat de repede ii pun. Brusc m-am trezit in fata restaurantului. Acesta avea terasa si ramasese ca o sa ma vad cu Andrei pe teresa caci era cald. Am inaintat putin inca putin agitata nici eu nestiind de ce si de o data un barbat m-a luat tare si brusc in brate mangaindu-mi urechea ‘’ Buna iubirea mea ce faci?’’ Mi-am dat seama ca acea voce si acele brate nu ii puteau apartine decat lui. Am ridicat brusc si grabita privirea care s-a intalnit cu ochii lui verzi pe care ii adoram. I-am raspuns si eu putin bulversata de mine insami: ‘’ Buna scumpule. Uite ce fac vin sa ne vedem si noi sa mai vorbim despre una alta. Inima mea m-a portat cam repede si fara explicatii foarte repede la tine cred ca avea nevoie sa iti simta caldura.’’ Raspunsul lui m-a surprins: ‘’ Pai si inima mea te chema sa vii asa de repede nici nu stii cat de dor mi-a fost de tine iubito. Doar stii ca eu te iubesc si vreau sa ramanem impreuna mereu.’’ I-am raspuns si eu amintindu-mi de dati trecute: ‘’ Ca sa nu mai vorbim si de faptul ca trebuie candva sa iti gatesc sa te fac sa fii fericit langa mine.’’ El m-a sarutat si mi-a raspuns apoi gingas: ‘’ Lasa iubita ca si eu o sa te fac fericita cu tot ce vrei tu si o sa iti daruiesc si ce nu vrei sau nu ai nevoie doar stii.’’ Deja discutia noastra deviase dar nici unul nu renunta la ea asa cam am continuat-o si eu : ‘’ Stiu iubire dar oricum cel mai frumos cadou esti tu si eu pe tine te vreau restul le facem noi. Stii asta doar.’’ ‘’Da iubita stiu, hai sa ne asezam undeva zic, unde vrei sa stam aici afara pe terasa sau inauntru?’’ Am raspuns si eu din impuls: ‘’ Pai inaintru nu e mai racoare oare? Ca sincer mi-e putin cam cald am venit cam repede pe jos pana aici si de aceea zic, dar daca tu vrei sa stam pe terasa stam nu e problema.’’ ‘’ Nu iubita vreau sa iti fie tie bine deci hai sa stam la racoare ca si asa si mie mi s-a facut cald de cand te astept chiar daca nu te-am asteptat mult si ai venit repede’’ El m-a luat de mana si eu i-am strans-o intr-a mea ca sa stiu ca e langa mine si ca e al meu. Ne fusese prea dor unul de altul si asa ni se intampla noua. Noi si povestea aceasta frumoasa. Am mers pana in restaurant unde asa cum spusesem eu era mai racoare. Ne-am asezat la o masa de doi si ne-am asezat fata in fata. Aceasta era scuza noastra inocenta sa ne privim si sa ne adoram in felul acesta. Vraja coborase iarasi intre noi si noi stiam asta dar nu vroiam sa o rupem. De o data mainile noastre s-au unit si s-au strans din ce in ce mai tare. Privirile noastre vorbeau pentru noi, isi spuneau dorul si iubirea. Buzele noastre nu puteau inca vorbi pentru ca celalalte simturi o faceau deja. Urechile noastre erau delectate de bataile inimii si de muzica ambientala romantica. La un moment dat la radio se difuza o melodie pe care amandoi o adoram motiv pentru care am tresarit amandoi. Brusc ne-am rostit: ‘’ Te iubesc!!!’’ fara nici un motiv ci pur si simplu din suflet. De o data am decis eu sa vorbesc pentru ca daca ramaneam asa pierduti parca intr-un vis frumos de iubire ce ne apartinea nu urma sa vorbim curand. ‘’ Eu: Deci iubitule ce mai faci tu asa? El: Uite iti privesc ochii si te admir ca esti asa frumoasa. Eu: Hai ma iubi ca si tu esti frumos ma faci sa rosesc de fata cu lumea asta. El: Iarta-ma dar si tu pe mine la fel. Eu: Si tu esti frumos si ce ti-as papa ochii aia ai tai mama mama. El: Stiu ca iti plac ochi mei dar ghici ce? Ochii mei s-au indragostit de ai tai. Eu: Stiu iubitule si ai mei de ai tai. Totusi hai sa iti mai zic una alta la ce m-am gandit sa facem noi vara asta ok? El: Bine iubita sa auzim. Eu: Avand in vedere ca e vara si e frumos ma gandeam sa plecam mai multi asa ori la mare ori la munte cateva zile. De fapt m-a sunat si Cst sa imi zica ca i-a venit si lui ideea asta si a ramas ca vorbesc si cu el mai incolo dupa ce stabilim noi doi detaliile. El: Pai mi se pare o idee buna sa plecam asa toti undeva. Eu propun sa mergem cateva zile la mare. Cine mai ziceai ca vrea sa mearga cu noi? Eu: Pai mi-au zis ca vor sa vina si Simona, Alina, Ionut, Dorin, Georgiana, Cst si noi doi. Am fi 4 cupluri. Cred ca ar fi bine asa. El: Iubita eu sunt de acord ideea e unde mergem la mare exact? Eu: Decide tu si apoi vedem zic eu. El: Stai sa ma gandesc eu zic sa mergem ori la Costinesti ori la Mamaia. Acu’ nu stiu daca ceilalti o sa fie de acord cu mine sau nu. Eu: Pai e bine asa cum ai zis tu a ramas doar sa le spunem unde am decis noi sa mergem. Deci eu spun ca ramane la una din astea doua locatii, statiuni nu? El: Da iubita eu asa spun ca acolo e distractia mai mare si doar pentru asta mergem. Eu: Bine iubitule o sa il sun acum pe Cst sa vorbeasca el cu ceilalti sa le spune ce am decis ok? El: Bine iubita, intre timp eu o sa comand ceva de baut pentru amandoi ca e cald. Eu: Bine iubitule. Hai ca il sun acum. ‘’ Cst raspunde razand: ‘’ Cst: Da Deea ce faceti ati decis ce facem vara asta? Eu: Da Cst, am vorbit cu Andrei si a spus ca ar fi mijto daca am pleca toti cateva zile la mare ori la Costinesti ori la Mamaia pentru ca acolo e distractie si noi pentru asta mergem. Cst: E chiar mijto ideea voastra si cred ca asa o sa si facem pentru ca si nebunii astia vor sa mergem tot la mare din ce am inteles eu de la ei. Eu: Noi asa zicem si cum facem vorbesti tu cu restul si le spui ce am decis? Cst: Da, dau eu de ei dar spune-mi cine merge exact. Eu: Pai mergem eu si Andrei, tu si Alina, Simona si Ionut si Dorin cu Georgiana. Dai tu de toti si ii anunti ce ti-am zis da? Cst: Da stai calma ca le spun eu tuturor. Eu: Merci mult. Hug si vorbim Cst: Hug si eu, sigur. Have fun si salutari. Eu: Merci la fel va transmitem si noi.’’ Intre timp chelnerul ne adusese niste sucuri cu putina gheata, Andrei imi cunoastea gusturile la bauturile racoritoare asa ca nu era o problema. Il aud de o data pe Andrei ca incepe sa imi vorbeasca: ‘’ El: Gata stie si Cst? Cine se ocupa sa ii anunte pe ceilalti? Eu: Da, i-am zis si lui si i-am zis si pe cine sa anunte ca s-a oferit el sa ii anunte pe restul cu care mai mergem. El: Pai inseamna ca e de bine, stiam eu ca o sa te descurci tu sa ii motivezi pe toti sa mergem mai multi asa sa ne distram. Eu: Pai daca nici tu nu ma stii cine altcineva ar trebui sa ma stie? El: Ai si tu dreptate, asa e. Eu vreau sa te stiu toata viata mea sa nu pleci de langa mine niciodata. Eu: Pai si eu vreau sa nu pleci tu plus ca nu am nici un gand sa plec imi e prea bine langa tine ca sa renunt la ceva ce imi face bine. Doar o stii si tu prea bine si o stiu si eu. El: Asa este iubita mea. Stii bine cat tin eu la tine. Eu: Pai stiu si si tu stii. ‘’ Adoram clipele alaturi de el pentru ca atunci cand eram langa el ma simteam protejata, iubita, toate dorintele mele cele ma speciale se puteau implini alaturi de el si de sufletul lui minunat. ‘’Eu: Bine baby, merci ca mi-ai comandat bautura care imi place si ca ma ajuti ca de obicei sa ma simt bine alaturi de tine. Si de aia te iubesc doar stii. El: Pai normal ca e cel mai bine sa ne simtim bine. Macar atunci cand suntem impreuna sa ne simtim cel mai bine. Eu: Asa spun si eu, oricum o sa plecam la mare incolo peste 2 zile ca e cel mai bine ai si tu timp sa te pregatesti. Oricum daca ai nevoie de vreun sfat ceva de la mine sa imi zici. El: Da, cel mai bine e asa sa plecam cat mai repede ca sa ne si distram putin. Abia astept, spune-i tu lui Cst ca plecam peste 2 zile. Eu: Ii spun eu tot ce trebuie sa mai stie. Oricum plecam ori cu trenul ori cu masinile lor, nu stiu ii intreb si pe ei. El: Ok iubita. Eu trebuie sa plec am niste treaba de rezolvat chiar daca as fi vrut sa mai stam impreuna, sper sa ma scuzi. Eu: Inteleg iubitule, e important ce ai de facut si nu e nimic, peste 2 zile o sa ai timp de mine mai mine. Da sa te pup. El: Da, si tu. Vorbim. Eu: Bine. ‘’ Dupa ce ne-am imbratisat am plecat spre casa. Seara cand pregateam ceva de macare m-am gandit sa il sun pe Cst sa ii spun toate detaliile despre calatorie. ‘’ Eu: Hello!! Cst: Ce ati mai stabilit? Eu: Pai cum stiai mergem la mare vedem unde ne horatam pe drum plecam peste 2 zile. Intrebare: noi ziceam ca mergem cu trenul cel mai bine. Cst: Da, e cel mai bine asa. Eu: Vedem unde mergem exact dar sa le spui si celorlalti ce am stabilit te rog. Cst: Sigur, acum o sa ii anunt pe toti. Eu: Multumim pentru ajutor. Cst: Pentru asta sunt prietenii! Eu: Hai gata, hug vorbim Cst: Corect, hug si eu, bye’’ Ziua de dinainte de plecare a decurs cu pregatiri pentru calatoria de a doua zii. De asemenea am comunicat cu toti cei care vroiau sa mearga cu mine si mai ales cu iubitul meu. Am stabilit pana la urma ca mergem la Costinesti si ca plecam cu trenul de dimineata. Oricum se promitea distractie, eu si inca cativa urmau sa intretina atmosfera din tren. Ziua urmatoare dis de dimineata m-a trezit un apel, motiv pentru care m-am trezit somnoroasa si am raspuns: ‘’ Eu: Da….(am cascat) El: Buna dimineata! Eu: Neata El: Ce faci? Eu: Domn ce sa fac? El: Pai eu in 10-15 minute ajung la tine. Eu: Esti nebun? Mai e pana plecam incolo cred….cat e ceasu? El: E ora 5:40. Trenul nostru pleaca la 7 fara10. Eu: Si tu te-ai trezit de dimineata asa ca vrei sa ma vezi pe mine cum aratat somnoroasa a? El: Pai profit si eu sa mai stau putin sa te privesc, sa te sarut macar. Eu: Bine, hai ca ma trezesc si eu acum si fac patul ca bagajele le-am facut de ieri. ‘’ M-am ridicat din pat si am facut patul apoi m-am schimbat de pijamale. M-am dus la baie sa ma spal pe fata. Nici nu am apucat bine sa ma sterg ca a sunat cineva la usa. M-am dus la usa sa deschid cu prosopul in mana. Cand am deschis era el, iubitul meu cu bagajul dupa el si zambea. I-am aruncat si eu un zambet de al meu de dimineata asa. L-am poftit in casa. Si-a tarat valiza in hol. M-a luat brusc in brate si m-a sarutat. L-am sarutat si eu in semn de joaca. I-am oferit prosopul din mana mea gandindu-ma sa fac o gluma cu el. El l-a luat bucuros si mi-a mangaiat fata cu el pentru a ma ajuta sa ma sterg pe fata. A fost atat de dulce incat l-am sarutat. El s-a bucurat. Ne-am asezat in sufragerie pe canapea si eu mi-am lasat capul in poalele lui. Asa il puteam privi mai bine si ii puteam observa frumusetea. Si el putea face acelasi lucru cu mine. A inceput usor, usor sa imi mangaie fata si sa imi sublinieze cu degetele fiecare trasatura a fetei mele. Eu mi-am pus mana peste a lui . Cred ca se facuse 6 si ceva cand am terminat noi de iubit in felul acesta unic al nostru. Noi asa ne simteam cu adevarat fericiti si impliniti doar daca ne simteam ca apartinem unul altuia. Cred ca in asta consta unicitatea iubirii si a implinirii a doi oameni. Cand i-am scos telefonul mobil din buzunar am vazut ca era ceasul 6 si 20 motiv pentru care i-am spus si lui ca trebuie sa plecam si sa ma ajute sa car bagajelul meu care era si el destul de mare. Bineinteles ca il puteam cara amandoi. Mi-a oferit mana lui pentru a ma ridica si s-a indreptat spre bagajul meu pentru a il lua el. L-am oprit pentru ca vroiam sa imi car singura bagajul, asta era o chestie de principii la noi. Am reusit sa ajungem la gara primii si i-am asteptat si pe ceilalti nebuni. Cst se ocupase sa cumpere biletele de tren si urma sa ne spuna el unde anume urma sa stam in tren. Dupa 10 minute a venit si gasca vesela asa de dimineata. Eu stateam cu capul pe umarul lui si el ma tinea de talie in brate cand i-am auzit venind. Trebuia sa afle toata gara ca plecam noi. ‘’ Cst: Haideti trezirea ca urmeaza sa ne distram maxim, sunt pus pe glume in dimineata asta. Eu: Serios? Ia zi-ne si noua gluma care contine informatii despre care sunt locurile noastre din tren dar incearca sa fie gluma reala. Cst: Bine, hai ca va zic. Tie Andreea ti-am luat locul 207 si lui Andrei 208, Alinei si mie 210, 2011, Simonei si lui Ionut le-am luat locurile 2013 si 2014 iar Georgianei si lui Dorin 209 si 2012. Acum fiecare sa isi aleaga care si unde vrea sa stea. Andrei: Eu si Andreea o sa stam la 208 si 209, restul decide-ti-va. Ionut: Eu si Simona o sa stam la 2011 si 2012. Dorin: Eu cu Georgiana o sa stam la 207 si 210. Cst: Atunci eu si Alina o sa stam la 2013 si 2014. Eu: E de bine asa. Care are chef de inviorare in tren? Sa va aud. Andrei: Cred ca tu si cu Cst faceti show in tren cu cantatu si glumele dar ajut si eu oricum. Eu: E, vedem noi iubitule. O sa facem toti. Doar am plecat sa ne distram nu sa dormim pe noi. Nu gasca? ‘’ Cu totii au zis in cor un DA pe care l-a auzit toata lumea din gara. In tren bineinteles ca toata calatoria eu am cantat alaturi de iubitul meu si ne-a ajutat si Cst cu aspectul acesta. Usor, usor am inceput toti sa cantam cate o melodie alta. Atmosfera inca de dimineata se anunta una promitatoare. Cand am ajuns in camerele noastre din Costinesti a fost foarte bine pentru ca fiecare avea cate un pat matrimonial. Cand am intrat in camera noi doi cu bagajele dupa noi el s-a dus sa vorbeasca cu ceilalti si la receptie unele detalii. Eu in timpul acesta am despachetat din bagajele mai importante si m-am schimbat intr-o rochita. In timp ce puneam hainele mele de pe drum intr-un loc pentru a stii ca sunt murdare si trebuie spalate a intrat el in camera, cel ce da sens sufletului meu. M-a luat strans in brate si a inceput sa ma sarute, eu mi-am pus mainile in jurul gatului lui si m-am lasat purtata de fiorul dragostei noastre. M-a asezat cu grija in pat si a inceput sa ma alinte. Stia ca asta adoram eu sa imi faca el. Normal ca si eu il alintam pe el in acelasi timp si spuneam lucruri pe care adora sa le auda. Vraja din gara, cea de dimineata parea ca revenise. Eram purtati de iubire si de sinceritate, de gingasie si de tandrete intr-un vis aproape ireal. Aveam langa mine tot ce imi doream daca il aveam pe el. La un moment dat stateam unul langa altul intinsi in pat si radeam amintindu-ne de diferite momente petrecute impreuna. Cred ca incepuseram sa radem cam tare pentru ca am auzit niste ciocanituri la usa. Dupa cum ciocanea presupuneam ca e Cst ca numai el putea fi el avand camera perete in perete cu a noastra. ‘’Eu: Iubire te duci sa vezi cine e? El: Da iubito ma duc eu tu stai linistita acolo odihneste-te. Eu: Bine.’’ Si a plecat sufletul care ma incalzea pentru a deschide usa. Normal ca era cine banuiam eu ca e, era Cst care zice: ‘’Cst: Ce e cu galagia asta pe voi? Mai sunt si altii cazati voi faceti prea multa galagie zau, v-ati luat lumea in cap. Cand i-am inteles gluma am zis tare: Eu: Cst ia vin-o incoace la noi sa iti explic eu niste lucruri. Iubitu’ nu stia ce vreau sa zic pentru ca nu stia ce relatie de prietenie aveam eu cu Cst si ca noi cunoastem sensul glumelor noastre. Cst: Dap, am venit, ia zii Eu: Pai mai omule macar noi facem galagie radem de nu mai putem pe voi va opreste cineva sa nu faceti galagie? Zau asa si in plus Andrei nu stie cum glumesti tu. Andrei: Faza asta sa inteleg ca e o gluma de-a voastra de fapt. Cst: Bravo Andrei esti destept te prinzi repede de faze. Eu: Pai ce credeai bre? Ca am un iubit prost? Normal ca e destept si frumos pe deasupra, stie el la ce ma refer. Andrei: Merci iubita. Cst: Hai gata va las sa faceti prapad de ras aici si ne anuntati cand mergem si noi la plaja. Eu: E 12:30 tu vrei sa te evaporezi la plaja la ora asta sau nu simti ce putere are soarele la ora asta? Andrei: Probabil ca pe la 4 sau 5 ne strangem sa ne ducem la plaja. Cst: Bine, o sa le zic eu celorlalti.‘’ Au urmat ore in timpul carora am putut sa ne odihnim si sa ne simtim iubiti, linistiti si impacati cu noi insine si cu cei din jurul nostru. Pe la 4 au dedis ceilalti sa ne ducem la plaja caci hotelul la care ne cazasem avea vedere la mare si plaja era aproape de noi. Ne-am imbracat pentru plaja si am plecat si noi cu ei. A fost o placere pentru noi toti sa simtim spuma valurilor marii caci asta ne placea. Dupa o ora jumatate de plaja si simtit a valurilor am decis sa ne retragem putin la hotel pentru a ne odihni pentru seara ce urma. Dupa ce am intrat in camera mi-am pus ceva de baut intr-o cana si m-am indreptat spre un geam al camerei. In timp ce eu meditam despre cate ceva de o data simt niste buze cunoscute pe gatul meu. La inceput am decis sa nu le dau atentie dar in cele din urma am cedat si m-am intors spre el. Am inceput sa ii mangai si eu buzele cu buzele mele. Dupa jumatate de ora de alintaturi si cuvinte dulci eu am decis sa ma intind in pat lucru care pe iubitul meu l-a facut sa i se faca foame si sa caute de mancare prin bagaj. In cele din urma s-a descurcat si si-a rezolvat foama. Serile au decurs foarte frumos pentru ca am participat la concerte in aer liber in timpul carora eu Cst si Andrei am putut sa ne manifestam modul in care simteam muzica. De asemenea serile au decurs cu insotite de multe plimbari, iesiri la terase in urma unor zile toride petrecute la soare, in bataia razelor si a vantului cald. Apa ne-a invaluit de multe ori trupurile si ne-am simtit minuntat acele zile. Normal ca intoarcerea acasa ne-am petrecut-o tot in tren doar ca eu stateam pe picioarele iubitului meu ghemuita usor in bratele lui. I-am simtit ca de obicei gingasia si atentia, tandretea lui pe care mi-o putea oferi doar mie si pe care doar eu o puteam aprecia cu adevarat.

Despre ipocrizie, falsitate si minciuni

Auzim des aceste cuvinte: IPOCRIZIE, FALSITATE, MINCIUNI. Putem spune ca deja ne-am obisnuit sa le auzim si ca ni se pare niste cuvinte ce nu reprezinta nimic special ci ceva normal, ceva ce nu e iesit din comun. Bine, bine dar oare nu sunt niste lucruri care ne fac mai rai? Nu sunt niste lucruri care ne schimba in ceva mai rau si care ne fac sa fim mai lacomi, egoisti si rai si sa ajungem sa traim in falsitate fata de noi? Ipocrizia e intalnita astazi oriunde, oricand si aproape la oricine. Ea nici macar nu mai apare sub o actiune constienta ci ca o actiune care ni se pare fie fireasca fie un mod de aparare fata de lucruri care nu ne convin. Raspundem intotdeauna cu ipocrizie atunci cand ceilalti nu accepta anumite aspecte sau fapte ale realitatii proprii. Pentru noi ipocrizia a devenit o arma cu care ne luptam cu restul lumii pentru a ne apara propria lume. Prin folosirea ipocriziei in mod inconstient de cele mai multe ori ne protejam o lume creata de noi. Ne-am creat fiecare cate un teritoriu pe care il protejam iar atunci cand IPOCRIZIA nu ne ajunge in aparare apelam la falsitate si la minciuni. Usor, usor in felul acesta ajungem sa ne creem o lume diferita de cea reala, ajungem sa traim intr-o lume care nu mai e ancorata in lumea reala. Si da, asta se intampla de fapt, fiecare are lumea sa independenta de cea reala. Suntem o multime de oameni care traieste in propria lume neancorate de multe ori in realitate. Am devenit niste oameni fie prea ipocriti, fie prea falsi sau prea mincinosi sau toate acestea. Si ce e mai ciudat e faptul ca noi credem ca e firesc sa fim asa si chiar ne place, ajungem la stadiul in care ne complacem in situatie sau cu noi insine fara sa ne pese ca felul nostru de a fi ii deranjeaza pe ceilalti care ne spun sa '' coboram cu picioarele pe pamant''. Si am ajuns o lume in care nimeni nu se mai intelege cu nimeni, nici macar sotul cu sotia sau mama cu copilul. Nu v-ati intrebat niciodata de ce? Un aspect cauzal ar putea fi faptul ca cei doi apartin unor generatii diferite iar consecintele ar fi ca gandesc altfel, la alt nivel, cunosc alte tipuri de fenomene, cunosc doua lumi dinstince in care au fost crescuti. Aici ne putem lega si de aspectul sociologic acela care ne spune ca primii 7 ani ai copilului sunt cei mai importanti deoarece in aceasta perioada copilul asimileaza cele mai multe norme si obiceiuri sau trasaturi care se vor pastra de-a lungul existentei lui. Doar daca spunem asta ne vom da seama ca exista doua feluri de viata diferite. De aici pot exista frustrari intre generatii si intre oameni chiar si apartinand aceeasi generatii. In urma neintelegerii acestor frustrari sau nerezolvarii lor putem spune ca omul va trai in propria sa lume si se la indeparta foarte tare de realitatea fireasca. Sa ne imaginam ca fiecare avem propriile frustrari dar sa realizam si gravitatea consecincei acestui aspect caci am deveni niste oameni absenti de tot ceea ce ne inconjoara cu adevarat. Dintre toate aceste trei cuvinte se pare deci sa ipocrizia si frustrarile sunt cele care ne afecteaza cel mai mult. Dupa acest astept putem spune ca minciunile spuse repetat ne vor face sa ne creem lumea noastra si sa traim pentru propriul nostru confort fara sa ne pese daca facem sau nu rau cuiva prin modul nostru de a fi. De obicei cei care traiesc spunand minciuni repetate ajung sa isi creeze lumea lor proprie compusa din minciuni sau cu ajutorul minciunilor. In cele din urma efectul cel mai grav al celor care isi vor crea propria lume este acela ca vor reusi sa indeparteze pe cei din jurul lor si vor ajunge sa traiasca in singuratate. Cand vor realiza ca sunt singuri poate si din vina lor (desi de cele mai multe ori nu constientizeza cauza) cauta compania celor care tocmai s-au indepartat de ei sau care le mai ofera atentie. Astfel omul isi creaza singur o lume ipocrita,falsa si mincinoasa. Ganditi-va cum ar fi sa traiti asa pentru ca e un lucru care va poate transforma din oameni adevarati in niste marionete pentru altii sau pentru voi insuva.

Despre ÎMPLINIRE

De câte ori nu am visat fiecare dintre noi la a ne atinge propria împlinire? De câte ori nu ne-am dorit să ne simțim bine și liniștiți, împliniți dar știam că ceva ne lipsea? Oare de câte ori în sinea noastră am sperat că vom fi cât de curând împliniți și liniștiți? Oare de câte ori nu am tânjit la propria noastră fericire? Se spune că fericirea este calea spre împlinire dar oare fericirea aceasta unică e ușor de atins și apare atunci când vrem noi? Eu cred ca fericirea apare atunci când este cazul, atunci când chiar avem nevoie de ea cu adevărat, în cel mai mare sens al cuvântului. Fericirea deși pare banal de atins nu este. Fericirea e atunci când te bucuri în sinea ta mai ales în urma anumitor realizări, ambiții sau idei. Fericirea este atunci când ușor, ușor înveți să te descurci singur în viață și devii din ce în ce mai responsabil asupra propriului destin. Fericire, iubire, atenție, dorințe, atenție, împlinire, vise, idealuri. Din asta este compusă de fapt propria noastră împlinire. De când suntem mici suntem învățați să ne comportăm frumos cu toți oamenii din jurul nostru. De mici suntem învățați că e important pentru noi să devenim silitori la școală pentru suntem învățați că școala ne va ajuta să devenim mai buni pentru noi dar va fi și calea de a ne câștiga mai târziu pâinea. Tot când suntem mici suntem învățați cum să ne jucăm atât cu lecțiile cât și cu timpul nostru liber. Suntem învățați cum să devenim copii ideali pentru părinții noștri. Ușor, ușor învățăm să interacționăm cu mai multe tipuri de oameni, cu mai mulți oameni și cum să ne comportăm, să vorbim, să ne respectăm între noi. Datorită mass-mediei copii au posibilitatea de a accesa mai multe mijloace de informare diferite dar utile în vederea învățării. Încă de când suntem copii învățăm să fim oameni mari. Din copilărie învățăm să ne formăm ca și oameni. Adolescența care va veni va fi cea în timpul căreia adesea vom cunoaște tot felul de schimbări în gândire, în comportament, în modul de învățare și altele. Adolescența este cea care ne pregătește pentru a deveni ușor ușor oameni mari. În urma asimilării schimbărilor adolescenței vom fi mult mai pregătiți să devenim oameni responsabili, din ce în ce mai responsabili. Tot în această perioadă cunoaștem prima noastră iubire și suntem fie dezamăgiți sau împărtășiți. Iubirea adolescentină ne va ajuta să o descoperim pe cea mai mare dintre ele și unică. Tinerețea este cea care ne permite să ne construim un viitor strălucit și ne permite să ne alegem o meserie, ceva ce ni se potrivește definitiv și irevocabil. Tinerețea este cea care ne lasă să ne descoperim cu adevărat idealurile și să le realizăm. Tot în această perioadă putem cunoaște persoana potrivită pentru noi lângă care să descoperim că vrem să împărțim totul. Aici se realizează de fapt calea noastră definitivă în viață și este șansa noastră de a alege cum vrem să ne trăim viața și lângă cine vrem o să ne împărțim experiențele. Urmând corect aceste etape importante din viața noastră putem să reușim să ajungem împreună cu persoana iubită la o împlinire ideală. Împlinirea adevărată este cea pe care o atingem atunci când am reușit să devenim responsabili asupra vieții noastre și asupra deciziilor noastre. Împlinirea este atunci când reușim să oferim mai mult decât primim. Împlinirea este cea cunoscută alături de jumătatea noastră. De fapt ÎMPLINIREA ESTE DE FAPT CEEA CE VREM NOI SĂ ATINGEM DE-A LUNGUL VIEȚII NOASTRE ȘI SĂ REUȘIM SĂ FIM CU ADEVĂRAT FERICIȚI PE TOATE PLANURILE VIEȚII NOASTRE. FERICIREA ESTE ASTFEL ȘI ÎMPLINIRE, ȘI DORINȚĂ, ȘI IDEALURI, ȘI VISE ȘI TOT CEEA CE ESTE MAI FRUMOS. ÎMPLINIREA ESTE ACEL CEVA UNIC PE CARE LA UN MOMENT DAT ESTE NECESAR SĂ DESCOPERIM.

Pentru împlinire....ai da orice

Există cel puțin un moment în viața ta când visezi să fi împlinit din toate punctele de vedere. Ei bine, în acele clipe te gândești cum poți reuși asta și îți propui oarecum să reușești asta. Dincolo de fericire realizezi că nu mai e nimic mai scump și ai frumos. Brusc realizezi că fericirea e cea mai înaltă treaptă a existenței tale pe care este neaparat de de atins. De o dată te gândești ce înseamnă a fi pe deplin fericit și ce trebuie să faci pentru a reuși asta. Oare ce si cum să faci? La asta te vei gândi mereu. Brusc în mintea ta încep să se creeze tipuri de idealuri ale fericirii tale. După ce te lămurești cu tine însuți care anume e tipul tău perfect de fericire începi să cauți să îl realizezi, să îl atingi. Știi bine că doar prin fericire și iubire poți ajunge clar la împlinire. Împlinire, fericire și deja când te gândești la cuvintele astea sufletul începe să îți surâdă. Brusc aceste cuvinte devin din ce în ce mai importante pentru tine și pentru a îți împlini liniștea, fericirea, iubirea și tot ce te face pe tine să te simți cu adevărat împlinit și fericit. O să te întrebi deseori după ce găsești anumite tipuri de tipare care se aseamănă cu tiparul tău de fericire, cu ideea ta ideală de fericire dacă acel tipar este real și este cel potrivit. La un moment dat îți vei pune întrebarea dacă nu este o simplă aparență și nu te înșeală pretinzând că ar fi ce vrei tu. Ușor, ușor, cunoscând mai multe tipuri de idealuri asemănătoare cu al tău vei vedea care sunt diferențele dintre idealul tău de împlinire și idealul acelor persoane. Tot în același mod vei încerca să cauți în continuare o persoană care să îți reprezinte prin ea însăși un ideal. Ca acea persoană să îți fie ideală fără ca ea să facă nimic special. Acest lucru de obicei se întâmplă mai rar dar el e nu e de neîmplinit. Ușor, ușor după ce realizezi cum anume stau lucrurile de fapt și ai căpătat puterea de a privi situația ta de împlinire cu o anumită maturitate îți vei dori și mai mult să te împlinești pe toate planurile vieții tale dar vei realiza imediat că fără împlinire sufletească deci a iubirii nu vei putea atunge cu adevarat idealul vieții tale. În acest caz, după ce ai realizat asta începi să aștepți dar și să cauți parcă în același timp persoana care să îți fie ideal prin simpla sa existență. Acest lucru devine acum destul de vital pentru tine pentru că o dată ce pe celelalte planuri ale vieții tale stai destul de bine, acum cel mai important rol în împlinirea ta ca om este ăsta, să îți găsești jumătatea. Doar în clipa în care o vei găsi vei putea spune cu adevărat TE IUBESC pentru că o vei spune mult mai mult plecând din suflet și fiind ceva firesc, fără nici un fel de menajamente. Imediat după aceea vei cunoaște o liniște și fericire care până atunci ți-au fost străine. Da, vei realiza că acea persoană este fericirea ta, împlinirea ta și ușor ușor vă veți dori să vă descoperiți sufletele, sentimentele, lucrurile comune și idealurile. Atunci când veți realiza că aveți foarte multe principii de viață comune, vise și planuri de viitor comune vă veți apropia mult mai mult unul de altul. În felul ăsta veți începe să vă trăiți împlinirea parcă dincolo de bariere, de orice barieră iar iubirea, sentiment pur păstrat și înfrumusețat de amândoi vă va oferi doar lucruri înfloritoare și frumoase. Eu cred că fără a exagera cu detalii, așa arată împlinirea și fericirea ideală la care toți aspirăm să o atingem la un moment dat în viețile noastre. Va pup și sper să vă placă ceea ce am vrut să împart astăzi cu voi.

Despre fericire

Oricine visează să atingă la un moment dat fericirea absolută, apogeul fericirii sale. Fiecare sperăm să ajungem să iubim pe cineva atât de mult încât să nu ne dorim altceva mai mult ci acea dragoste să ne mulțumească în adevăr sufletele mai ales. Sufletul este cel cu care avem datoria să lucrăm pentru a îl înfrumuseța pentru a cunoaște fericirea reală. Fericirea reală poate fi atinsă doar așa, când sufletul îți zâmbește cu adevărat și e mulțumit lângă cel pe care îl sau o iubești. Fericirea este ceea ce de fapt căutăm de-a lungul întregii noastre vieți. Fericire căutăm în tot ceea ce ne înconjoară pentru că doar fericirea ne va ține sufletele vii, aprinse și dornice să facă la rândul lor fericiți pe alții. Fericirea este cel mai mirific dar pe care noi îl deținem și deseori uităm că există și îi uităm rolul, importanța. Fericire a atunci când persoana iubită îți mângâie sufletul, îți mângâie fericirea, îți alină obrajii cu mâinile sale. Fericire a atunci când pur și simplu îți vine să zburzi peste tot, ai o stare de bine atât de specială încât nici tu să o poți explica. E un fel de apogeu al fericirii atunci când sufletul îți bate lângă sufletul iubit. Cam așa începe totul, vă cunoașteți puțin și vă doriți să vă revedeți pentru a vă cunoaște mai mult și într-un mod mult mai profund decât își pot imagina alții. Fericirea e asta și chiar mai mult de atât dar aceasta e calea spre ea, cam așa fac oamenii pentru a o descoperi cu adevărat, nu grăbesc nici un pas ci îl urmează cu sfințenie. Fericirea e atât de simplă atunci când e înțeleasă și împărtășită lângă persoana potrivită. Ușor, ușor fericirea va ajunge să poate chipul persoanei iubite, persoanei care de fapt vă definește fericirea. Dar pentru asta e nevoie de puțin noroc, timp, persoana potrivită căreia să fi gata să îi oferi darul prețios al sufletului tău. Așa se întâmplă cu adevărat și de fapt cam așa ar arăta fericirea. Fericire e atunci când ești gata să îi oferi persoanei iubite, alese, fericirea de a zâmbi, de a rosti cuvintele șoptite de suflet. Fericire e atunci când ești gata să îi oferi gingășie, sinceritate, iubire, zâmbetul unic pe care l-ai păstrat până să îl întâlnești pe el. Fericire e atunci când pur și simplu te simți fericit fără să îți explici cum reușește acea persoană să te facă să te simți așa. Fericire e când reușești să o înțelegi cu adevărat și nu te iei după idei sau iluzii aruncate în vânt. Fericirea e ceea ce ne va defini de acum încolo după ce am descoperit cu adevărat rolul ei pentru noi și cum putem să o oferim acelei persoane care de fapt ne-a dăruit-o. Fericire e pur și simplu să zâmbești chiar și fără să vezi persoana iubită. Fericirea e atunci când parcă ești cel mai împlinit om de pe pământ și asta te ajută să te descoperi pe tine ca și cum până atunci nu te-ai fi descoperit cu adevărat. De fapt acum realizezi că nici nu știai cum poți răspunde la fericire și cum o poți oferi cu adevărat. Fericirea deci este calea perfectă pentru ca noi să devenim cu adevărat oameni, să ne împlinim cu adevărat ca oameni și să putem să îi împlinim și pe alții prin fericirea pe care noi o trăim și o prețuim. Această fericire devine ca un fel de moft pe care nu prea vrem ca nimeni altcineva în afară de persoana iubită să o atingă sau să o vadă în plenitudinea sa. Fericirea este împlinire și iubire, dăruire și mulțumire, cunoaștere de sine și trăire la un alt nivel, necunoscut altora. Aici vă ofer niște citate despre ferire: Nu exista lucruri marete, doar lucruri mici cu o dragoste mare. Fericite sunt acelea. – Maica Tereza Fericirea este o alegere care cere mult efort, uneori. – Necunoscut Doamne, cat e de delicat uneori sa impaci libertatea si fericirea ta, cu libertatea si fericirea altuia. Acesta e un ideal imposibil. Unul din doi trebuie sa-si sacrifice libertatea si fericirea. Care din doi? …femeia. Asadar, daca m-as sacrifica eu, n-as mai fi barbat. – George Topârceanu Fericirea trebuie sa fie o rasplata, nu un scop. – Antoine de Saint-Exupery Daca faci ceva, nu vei fi intotdeauna fericit; dar nu vei fi niciodata fericit fara sa faci ceva. – Benjamin Disraeli Fericirea nu poate fi cumparata cu bani si dragostea nu poate fi dobandita cu forta. – Emile Zola Fericirea perfecta nu exista pe acest pamant; aceasta s-a zis de mult timp si de oameni foarte invatati; avem insa iluziunea, credinta si speranta. Aceste dauri divine compun pentru noi, aici pe pamanat, ceea ce numim fericire. – Nicolae Filimon Fericirea este placerea care nu se repeta. – L. N. Tolstoi Fericirea isi are originea in suferinta, si, oricat de mult am dori sa traim numai in fericire, este absolut imposibil, intrucat fara suferinta, aceasta niciodata nu-si va arata miraculosul spectru. – Sorin Cerin Fericirea poate fi intalnita intr-un simplu graunte de nisip din desert. – Paulo Coelho Cateodata ma rog la Dumnezeu si primesc un email cu locurile in care pot descoperi Fericirea. – Ionuț Caragea Fericirea suprema in viata este convingerea ca suntem iubiti, iubiti pentru noi sau, mai curand, in ciuda noastra. – Victor Hugo Ce ma face fericit? Faptul ca-mi duc singur crucea, la fel cum si melcul isi duce cochilia in drum spre marea abandonare. – Ionuț Caragea Fericirea e un ideal al imaginatiei, iar nu al ratiunii. – Immanuel Kant Fericirea este gaura cheii prin care tragi cu ochiul la ceea ce numai visul poate atinge. – Ionuț Caragea Fericirea este cea mai mare biruinta, aceea pe care o dobandim impotriva destinului ce ne este impus. – Albert Camus Fericirea este doar un cobai pe care experimentam clickuri. – Ionuț Caragea Fericirea unui om nu consta in lipsa dorintelor, ci in cunoasterea perfecta a lor. – Alfred Lord Tennyson Cand suntem fericiti suntem buni, dar nu suntem intotdeauna buni cand suntem fericiti. – Oscar Wilde Fericirea este viata activa. – George Calinescu Fericirea… un episod trecator in marea drama a durerii. – F. M. Dostoievski Omul fericit este acela care stapaneste si munca, si dragostea. – Sigmund Freud Alergam dupa fericire pana departe, fie pe mare, fie pe uscat, dar fericirea e aici, aproape. – Quintul Horatius Flaccus Daca fericirea ar consta in placerile trupesti, am spune ca boii sunt fericiti cand gasesc de mancare naut. – Heraclit din Efes Pentru noi, fericirea e o eroare. – Marcel Proust Secretul fericirii este sa ii faci pe ceilalti sa creada ca ei sunt cauza fericirii. – Al Batt De cele mai multe ori, ceea ce numim noi fericire e ceea ce nu cunoastem. – Anatole France Fericirea este acea stare a constiintei generata de realizarea propriilor valori. – Ayn Rand Nu exista fericire de care sa-ti amintesti, fara tristete. – Octavian Paler Cand o usa a fericirii se inchide, o alta se deshide; dar, deseori, ne uitam atat de mult la usa inchisa incat nu o mai vedem pe cea care s-a deschis pentru noi. – Helen Adams Keller Constitutia doar da oamenilor dreptul la fericire. Trebuie insa sa o gasesti singur. – Benjamin Franklin Cand altii te cred fericit si tu crezi ca nu esti, ia-te dupa ei! – Raymond Ruyer Fericirea e ceva ce nu se atinge niciodata… dar in cautarea ei, merita sa alergi toata viata. – Necunoscut Fericirea nu este nimic decat sanatate buna si memorie proasta. – Albert Schweitzer Secretul fericirii nu este sa faci ceea ce iti place, ci sa-ti placa ceea ce trebuie sa faci. – James Matthew Barrie Secretul de a fi nefericit consta in a avea ragazul necesar pentru a-ti bate capul sa vezi daca esti fericit sau nu. Leacul consta in ocupatie, caci ocupatia inseamna preocupare; iar omul preocupat nu este nici fericit, nici nefericit, ci, pur si simplu, ciu si activ, ceea ce este mai placut decat orice fericire pana ce te-ai saturat de ea. – George Bernard Shaw Adevarata fericire ar fi sa ne amintim de prezent. – Jules Renard Nu exista nici fericire, nici nenorocire pe lume; ecista doar compararea unei stari cu cealalta, si atata tot. Doar cel care a simtit nefericirea cea mai cumplita e in stare sa simta cea mai mare fericire. – Alexandre Dumas Fiintele umane cele mai fericite nu poseda mare lucru. Ele pur si simplu sunt asa. – Gitta Mallasz Fericirea se naste din iubire, iar iubirea se naste chiar din inima omului. – Don Miguel Riuz Fericirea rezida in cautarea ei. – Jules Renard Este foarte simplu sa fii fericit, dar este foarte greu sa fii simplu. – Rabindranath Tagore Fericit este acela care poate sa renunte la sine. – Naguib Mahfouz Cea mai mare parte a fericirii sau mizeriei noastre depinde de dispozitia noastra si nu de circumstante. – Martha Washington Nu-ti cauta fericirea in curtea altuia, pentru ca ea se ascunde intotdeauna in casa ta. – Douglas William Jerrold Daca vrei sa intelegi viata, asta sa-ti fie invatatura dintru icneput si temelia tuturor rationamentelor si dorintelor tale: nu ai drept la nimic si nimeni nu-ti este dator cu nimic, nici societatea, nici natura. Daca le ceri fericirea, esti un prost; iar daca te crezi nedreptatit pentru ca nu ti-o dau, esti inca si mai prost. – Hippolyte Adolphe Taine Suma totala a nenorocirilor care icna nu nu s-au intamplat se numeste fericire. – Romulus Dianu Rar se intampla ca oamenii rai sa fie fericiti. Se otravesc cu propria lor rautate. – Maurice Chevalier Fericirea a inghitit mai multe poezii decat a facut sa tasneasca nefericirea. – Honore de Balzac Fiecare are in mainile sale propria fericire, precum artistul are materia bruta, careia vrea sa-i dea o forma. – J. W. von Goethe E un lucru atat de obisnuit pentru un om sa nu fie fericit si atat de important faptul ca tot ce e un bine e cumparat cu mii de necazuri, incat o treaba care se face usor, devine suspecta. – Jean de la Bruyere Daca s-ar sadi casa fericirii, cea mai mare incapere ar fi sala de asteptare. – Jules Renard Ferice de noi, ca nu suntem prea fericiti. – William Shakespeare Nefericirea este pretutindenea, dar si fericiea, de asemenea. – Voltaire Noi cautam cu totii fericirea, insa fara sa stim unde este, ca si acei betivi care isi cauta casa, stiind confuz ca au una pe undeva. – Voltaire Fericirea cuprinde cinci parti. O parte este a lua hotarari bune; a doua este a avea simturi bune si sanatate trupeasca; a treia este reusita in ceea ce intreprinzi; a patra-i reputatia printre oameni si a cincea, abundenta de bani si a bunurilor folositoare pentru viata. – Platon Trebuie sa razi inainte de a fi fericit, de teama ca vei muri fara sa fi ras vreodata. – Jean de la Bruyere Oamenii aleg drumuri diferite in cautarea realizarii si a fericirii. Daca nu sunt pe drumul tau, nu inseamna ca s-au pierdut. – H. Jackson Brown, Jr. Daca vrei sa ajungi la fericire, atunci pune-ti orice ca tinta, numai un singur nu: fericirea. – L. Blaga Cum inghiti un ditamai elefantul, ca si fericirea? Taindu-l in mici bucatele. – Necunoscut Fericirea depinde de noi. – Aristotel Unii produc fericire oriunde se duc; altii oricand se duc. – Oscar Wilde Descoperirea unui nou fel de mancare provoaca unui om mai multa fericire decat descoperirea unei noi stele. – Anthelme Brillat-Savarin Fericirea unui om nu consta in lipsa dorintelor, ci in cunoasterea perfecta a lor. – Alfred Lord Tennyson Componentele fundamentale ale fericirii sunt: sa faci ceva, sa iubesti pe cineva si sa speri la ceva. – Allan K. Chalmers Simtul umorului este unul din cele mai bune articole de imbracaminte pe care cineva le poate purta in societate. – William Makepeace Thackeray Nimanui nu-i pasa daca esti trist, asa ca ai putea la fel de bine sa fii fericit. – Cynthia Nelms Cel mai bun mod de a te inveseli este sa incerci sa inveselesti pe altcineva. – Mark Twain Nu am bani, resurse, sperante. Sunt cel mai fericit om in viata. – Henry Miller Fericirea nu e o destinatie. E un mod de a trai. – Burton Hills

Despre om: suflet și rațiune

Omul este prin definiția sa deținător de suflet, sentimente deci și de rațiune, logică, gândire superioară. Omul este ființa pe care Dumnenzeu a ales-o pentru a lucra frumos, productiv această planetă. Dumnezeu ne-a ales pe noi, oamenii pentru a îl trimite prin noi pe lume pe însuși Mântuitorul care a pătimit poate păcatele noastre și a dat dovadă de atâta smerenie încât a avut puterea să moară lovit cu picioare în burtă și palme în drumul său spre locul răstignirii. Și da, a murit spunând: '' Iartă-i că nu știu ce fac! '' De atunci au trecut foarte mulți ani dar se pare că aceasta lecție divină oferită nouă nu ne-a prea ajutat la nimic. Iar dacă am înțeles-o nu prea o aplicăm în realitate. Deci da, omul are și suflet și rațiune dar întrebarea e ce a făcut productiv cu ele. De-a lungul timpului da, omul s-a axat pe o perioadă mai îndelungată pe munca de a inventa tot felul de aparate care să îi ușureze traiul. Pe de altă parte tot omul realizase că pe lângă acestea el avea nevoie și de a își lucra sufletul nu doar rațiunea. În acele momente a început să învețe să se roage la anumite divinități, divinități care erau chipul Lui Dumnezeu de fapt. Deci am putea spune că omul a învățat cândva să își cultive atât partea rațională în concomitent cu cea sufletească. El a realizat că fără suflet nu ar mai exista. Prin urmare ce a făcut omul în ultima vreme, a pus mai mult accent pe ceea ce contează adică partea spirituală sau s-a axat pe a inventa pentru a o duce bine material? Știu ca vroiați acum să vă mint și să vă spun că oamenii sunt buni și ca sunt axați pe partea spirituală mult mai mult. Da, sunt dar nu toți cu doar cel aleși. Dar nu e interzis nimănui să nu se apropie de Dumnezeu din simplu motiv că toți suntem copii Lui și toți trebuie să ne gândim că nu e bine să ne supărăm Tatăl acesta ce ne poate oferi mai multe bucurii decât ne poate oferi poate tatăl biologic. Prin urmare, pentru că știți deja că nu vă scriu povești ci lucruri clare, cum ziceam, astăzi oamenii pun accent mult mai mare pe nevoile raționale și fiziologice decât pe suflet. Astăzi mi-e teamă că o să devenim o armată de roboți asemenea celor creați de propria noastră rațiune de altfel. Cred că e momentul să ne trezim la realitate și să realizăm ceea ce este important și primordial pentru noi să facem și anue să ne îndreptăm atenția, gândurile, trupurile și mai ales sufletele spre voia Tatălui nu a banilor. Banii sunt pe planul doi, vin și pleacă dar Tatăl nu ne părăsește niciodată, nici când ne e bine, nici când ne e rău. În concluzie, oameni buni, faceți ceva pentru voi înșivă și salvați-vă de ignoranță și de neștiința adevărată căci ea vă va duce la cel pe care nu îl doriți și nu la Dumnezeu. Sper să reflectați puțin la ceea ce ați citit. Vă pup!

Despre lumea de azi si lumea ideala

Lumea de astăzi e caracterizată de multa RĂUTATE, URĂ, BRUTATILATE, VIOLENȚĂ, INVIDIE, LĂCOMIE ȘI DE LAȘITATE uneori. Lumea de azi e obișnuită pentru a obține ce își dorește să apeleze mereu la una din variantele de mai sus. E mult mai simplu astăzi să apelezi la aceste variante când peste tot aceste evenimente au legatură cu cel puțin unul din aceste lucruri. Am creat o lume în care să ne purtăm ca niște dușmani chiar și noi între noi. Datorită mass-mediei și altora, am ajuns să fim influențați să ne purtăm astfel. Ce e mai grav, ce facem cu viitoarea generație pe care ar trebui să o creștem în legătură cu niște sentimente bune cum ar fi BUNĂTATEA, DĂRUIREA, IUBIREA,GINGĂȘIA SAU TANDREȚEA. Oare nu trăim într-o lume bizară? Poate e ciudat ce spun aici dar cam așa se petrec azi lucrurile. Nu mai avem uneori pic de sentimente și reacționăm ghidați de instincte. Oare o fi bine așa? E ciudat cum un popor poate să se lupte cu sine. Se luptă, da. Se luptă pentru că fiecare încearcă să își promoveze și să își susțină propriile convingeri. Oare lumea asta va ajunge să se auto-distrugă? Oare vom ajunge să ne distrugem noi pe noi? Să ne distrugem oare unii pe alții pentru a obține niște iluzii și nimic cert? Oare nu ne dăm seama că nimic nu durează nici măcar propriile vieți? Chiar nu mai suntem capabili să ne realizăm gravitatea lucrurilor? Nu vreau să cred că adevăratele valori nu mai există și nu mai sunt promovate. Promovăm doar ceva ce vrem noi să promovăm pentru că știm că ceea ce promovăm va deveni model de viață pentru populație. Ceea ce promovăm sunt niște non-valori de fapt dar asta se vrea pentru că nu ne este oferită o gamă din care să alegem. De dimineață până noaptea târziu vedem doar lucruri negative, prima categorie. Oare chiar e bine așa sau noi chiar suntem lipsiți de conștiință și de consecințele faptelor noastre? Lumea se va auto-distruge în felu ăsta, nu e un lucru greu de ghicit. Dar oare nu putem schimba cursul vieții? Oare nu stă în mâinile noastre să ne alegem soarta? Destinul nu îl putem schimba dar soarta ne e liber consimțită. Hai să o transformăm în ceva productiv pentru noi în primul rând și astfel vom fi motivați să le facem și celor din jurul nostru bine. Lumea ideală, la aia ar trebui să aspirăm și să o relizăm. Da. O lume plină de bunătate, de fericire, de lucruri prozitive, de lucruri iubire pretutindeni, de gingășie și de puritate, de tandrețe. Așa ar arăta de fapt lumea în care ar trebui să trăim nu cea pe care tocmai am descris-o. Aici, în lumea aceasta vom găsi tot ce ne dorim de fapt pentru că vom fi lăsați să fim noi înșine, fără influențe negative, fără energii negative. Aici putem să ne comportăm cu adevărat ca oamenii ce suntem. Suntem oameni nu suntem roboți teleghidați. Doar așa am putea produce ceva pentru toți, am putea proteja Pământul, aerul, luna, soarele și ele nu ne-ar răspunde negativ, cu violență așa cum fac acum. Și ele au nevoie de aceeași protecție de care avem și noi nevoie sau poate mai mare. Știu că în adâncul nostru, toți visăm la o asemenea lume dar nimeni nu face nimic pentru a o schimba. Deci HAIDEȚI SĂ NU NE MAI COMPLACEM ÎN SITUAȚIA DE FAȚĂ ȘI SĂ CONSTUIM O LUME BUNĂ, O LUME FERICITĂ, O LUME PAȘNICĂ, PLINĂ DE IUBIRE. DACĂ NE DORIM CU ADEVĂRAT ȘI SUNTEM DISPUȘI SĂ SCHIMBĂM CEVA CU ADEVĂRAT VOM REUȘI. CU TOȚII AVEM NEVOIE SĂ NE SCHIMBĂM HAINE, MOBILA, CASA, MAȘINA ȘI ALTELE DAR NU AR FI MAI SIMPLU SĂ SCHIMBĂM MENTALITĂȚILE? EU CRED CĂ DA PLUS CĂ DUPĂ EFORTUL DEPUS ÎN URMA TERMINĂRII SCHIMBĂRILOR TOATĂ LUMEA VA FI MULȚUMITĂ ȘI FERICITĂ. DECI NU UITAȚI: DACĂ VREI, POȚI!

Mai există dreptate și omenie azi?

Astăzi vreau să vă vorbesc despre conceptul de dreptate și de omenie. Pare ciudat că vreau să vorbesc despre asta dar e o problemă care acum ma apasă la propriu. Deseori după ce mi se face o nedreptate și sunt tratată cu lipsă de omenie, mă întreb: Oare unde o să ajungem așa dacă pe fiecare îl interesează doar să îi fie lui bine și de restul nu îi interesează? Cred că o să ajungem niște oameni care fie o să ne omorâm pentru a ne fi din ce în ce mai bine fie o să cerem mai mult și mai mult chiar dacă e în defavoarea altora. Mentatitate: Important e că îmi e mie bine, ce mă interesează de alții dacă le e rău din cauza a ceea ce fac eu? Va spun eu că așa gândesc majoritatea dintre noi, nu ne prea interesează de binele altuia dacă nouă ne e bine, ba chiar ne bucurăm dacă aluia îi merge prost. Ne gândim noi în sinea noastră: Nu mă interesează dacă lui ală/ aia îi e bine atâta timp cât mie îmi e bine și am reușit ca lui/ei să îi fie prost. Aveți așa un fel de satisfacție aproape morbidă când vedeți că vouă vă e bine și altuia îi e prost. Ce mă interesează că are probleme? Că nu are de unele sau de altele? Băi, îmi e mie bine că am reușit să îi răpesc pe oamenii ei dragi de lângă ea, plus de satisfacție morbildă. Oare și chestia asta va ajunge undeva bine sau îi va face cândva rău? Dreptatea ne-am lămurit ca nu mai există demult, dar ce ne facem când nu mai există omenie nici măcar între rude? Ne omorîm pentru o bucată de pământ, o bucată de pâine, a avea lângă noi pe cineva sau a nu îl mai avea. Oare în felul ăsta o vom duce bine sau o vom duce mai prost? Cred că tot ce facem bine ni se întoarce la fel cum și tot ce facem rău sau prost ni se va întoarce la fel. Nu prea vreau să aprofundez azi această temă dar nu uitați: Fiți oameni nu animale de pradă cu alții ca voi pentru a vă fi bine mai târziu.

Privind in lumea asta mare

Trăim într-o lume guvernată de bani. Trăim într-o lume unde doar partea economică mai contează. Trăim într-o lume guvernată doar de partea economică legată de putere. Lumea asta mare e interesată doar să obțină cât mai multă putere și cu ajutorul ei să comande lumea, să o guverneze. Asistăm în fiecare zi la evenimente anunțate prin radio, știri tv, telefon, e-mail și alte mijloace de comunicare că se produc tot felul de bătălii politice, economice, militare, justițiare. Trăim într-o lume plină de ură, de sete de putere, de lipsă de milă și de lipsă de inimă. Oare mai trăim în lume sau trăim în ceva semănător în care numai puterea si deținerea ei contează? Cred că da. Dar oare e bine așa sau mai bine zis interesează pe cineva? Orbirea banilor ne guverneză viețile, orbirea de a deține cât mai multe și cât mai mult la fel. Am ajuns să ne intereseze doar un tip de lăcomie de ala morbid. Oare nu ne mai săturăm o dată de luptele astea? Toți ne spargem capetele, orgoliile, sentimentele, tot ce mai ține de a fi om. Tot ce ne caracterizează ca fiind oameni nu ne mai interesează azi. Dacă trebuie să ne fie nouă bine tăiem în carne vie. Cine suferă? Vă spun eu, oamenii nevinovați, mor oameni nevinovați pentru o bucată de pâine azi, pentru un loc în microbuz, pentru orice. Oamenii puternici uită să mai fie oameni. Mai interesează pe cineva să fie om astăzi sau sunt rarități? Cred că sunt rarități la cum merg lucrurile azi în lumea asta mare. Pentru a obține putere economică azi se folosește în lumea asta și puterea politică, și puterea armată și toate puterile care pot ajuta la a distruge. Distrugem populații.....o fii bine? Dacă noi distrugem populații doar ca să creștem economic e posibil să decădem la un moment dat și noi. Cine ne asigură că noi nu vom cădea de pe piedestal dacă o să călcăm greșit și ne rupem picioarele? Nimeni nu are nici un fel de certitudine asupra a nimic. Îmi amintesc vorba aia.....Atâta timp cât mie mi-e bine nu mă interesează cum o duci tu. Am devenit animale de pradă economică în așa hal fără de hal? Azi mai respectăm pe cineva, mai avem principii sau le călcăm atât de tare în picioare până le facem una cu nivelul pământului? Bun, banii au guvernat mereu lumea dar nu au condus-o ca acum să fie un scop de moarte. Banii nu au fost motiv de omorâre în masă niciodată dar brusc de ceva vreme se pare că e singrul scop. Azi oriunde te-ai duce dacă nu ai bani mori fie de sete fie de foame. În halul ăsta am decazut? Ne călcăm în picioare pentru o pâine când nouă ne-au fost date toate în mod egal și noi trebuia doar sa le împarțim? Chiar nu mai cunoaștem nici o limită, nu mai avem graniță cu a fi sătul sau nu mai conștientizăm nimic din dorința de a avea prea multe? Unii ar zice că am ajuns ,, De râsul lumii,, dar eu aș spune că în curând o să ne asemănăm nevoile de toate felurile cu nevoile animalice. Nivelul ăsta economic pentru a fi depășit are nevoie să fie folosită rațiunea umană și nu pumnul. Am devenit oare o lume mare și largă de bătăuși de putere economică? Am ajuns să ne omorîm unii pe alții pentru mai multă putere? Ce e grav e că cei care suferă și au suferit întotdeauna sunt și vor fi oamenii săraci sau chiar cei nevinovați. Se repetă continuu o istorie pe care nimeni nu vrea să o schimbe. E trist.

VIITORUL OMENIRII

Jocurile de pe scena vieții sunt mult mai interesante decât jocurile fizice, jocurile cele ce implică separat jocuri mentale, folosind cuvintele, folosind acțiunile, mișcările cât și ceea ce fiecare simte. Acestea sunt jocurile care de fapt ne definesc în cel mai adevărat mod posibil. Oare dacă am fi puțin mai filosofi, asta pentru ca toți deținem rațiune,și am privi viețile noastre ca fiind o mare piesă de teatru în timpul căreia se desfășoară sau cuprinde mai multe scene, acte atunci am putea spune și că viața noastră e asemenea unei lungi și schimbătoare, surprinzătoare piesă unică de teatru. Poate chiar am putea spune că fiecare ar fi câștigătoare prin unicitatea și noutatea sa, poate chiar însăși existența noaștră care diferă ar putea să ne aducă acest atu unic. Oare chiar noi, cei pe care Dumnezeu i-a înzestrat cu rațiune pentru a guverna Pământul nu suntem capabili să realizăm că însăși viețile noastre sunt unice și superbe prin unicitatea și diversitatea lor? Tocmai noi să nu fim capabili să pornim de aici? Tocmai noi să ne fi pierdut din istorie și să ne lăsăm pradă aparatelor, noutăților de tot felul atât de mult încât să ne ignorăm propria persoană, propriul suflet și propria rațiune? Dacă noi ne complacem în astfel de situații, ce mai pot alții să ceară să schimbăm pentru ei? Cum putem să le fim noi de folos altora dacă noi nu suntem capabili să avem grijă de trupul și de mintea, sufletul nostru? Oare să fi involuat specia umană și să fi evoluat tehnologia atât de mult încât să pună stăpțânire pe tot ce suntem? Oare în cazul acesta nu am involuat noi înșine și nu ne-am dezamăgit propriile așteptări? În cazul ăsta o să ajungem o masă mare de oameni ghidați de aparate, tehnologie care până la urmă ne va comanda ea pe noi și nu invers. Oare nu ar fi cazul să schimbăm acum ceva pentru noi înșine pentru a fi siguri că mai târziu nu vom ajunge să fim supuși propriilor creații tehnologice? Cei care înventează tot felul de aparate care să ne facă viețile mai ușoare se pare că nu se gândesc la urmările care vor fi create astfel. Vă spun eu, o să ajungem să stăm liniștiți în orice loc și vor ordona vocal probabil aparatelor să ne facă treburile. În felul ăsta nu va mai fi nevoie să mai depunem noi atâta efort nici fizic ( urmări: boli-obezitate și altele) și nici mental, cronic (o să ajungem să nu mai putem la lucru intelectul). 7 În felul acesta o să ajungem niște oameni care vor fi stăpâniți și poate chiar și omorâți de evoluția propriei noastre capacități intelectuale. Mai devreme sau mai târziu fie prin crearea luptelor armate sau de alt fel ne vom distruge unii pe alții viețile pentru că vom decădea mental atât de mult încât nu vom mai fi capabili să folosim rațiunea. Vom ordona aparatelor să elimine orice fel de pericol pentru propiile noastre vieți fie obiecte fie oameni. Evoluția aceasta alertă a tehnologiei ne va distruge. Va distruge o lume întreagă de la un capăt la altul până când rasa umană va dispărea într-un mod mult prea tragic. Poate asta nu se va întâmpla curând dar ar fi cazul ca aceste lucruri să ne alarmeze și să ne facă să întelegem că doar în capacitatea noastră,celor de acum stă puterea de a nu distruge rasa umană. Asta chiar e o problemă și ceea ce v-am spus mai sus este și va fi real, nu știu exact când va fi real dar de un singur lucru sunt absolut sigură: PENTRU A NE EVITA PROPRIA NOASTRĂ DISTRUGERE AR FI CAZUL SĂ ÎNCERCĂM SĂ SCHIMBĂM DE ACUM LUCRURILE, SĂ CĂUTAM SĂ FACEM BINE NU RĂU, SĂ SE TERMINE LUPTELE DE TOATE FELURILE, SĂ DEVENIM MAI BUNI NOI ÎNȘINE ATÂT PENTRU NOI DAR MAI ALES PENTRU ALȚII CARE AU NEVOIE DE NOI. NU VĂ OMORâȚI VOI ÎNȘIVĂ PRIN PROPRIILE CREAȚII CI ÎNVĂȚAȚI SĂ LE FOLOSIȚI DOAR PARȚILE POZITIVE ȘI SĂ ELIMINAȚI COMPONENTELE NEGATIVE. NU LUAȚI ÎN RÂS CEEA CE V-AM SCRIS ȘI SĂ ȘTIȚI CĂ NU SUNT NEBUNĂ ȘI NU AM HALUCINAȚII, ASCULTAȚTI, CITIȚI ȘI CAPTAȚI INFORMAȚIILE ACESTEA PENTRU CA ELE SUNT FOARTE REALE ȘI ADEVĂRATE.

Rodul sufletului si al gandirii mele

Viata este o fructificarea a noastra pe toate planurile existentei noastre! Ea ne este data pentru a descoperi, pentru a iubi sau a nu placea, pentru a simti si pentru a gandi. Viata ne e data spre socializare, spre descoperire a noastra in celalalt. Viata este cel mai mirific si minunat dar pe care il putem primi astfel ca el trebuie pretuit ca atare. Fructificati-va vietile caci asta ramane in urma noastra cand vom urca spiritual in cer si vom trai o alta viata. Se spune ca acolo e adevarata viata iar aceasta este doar o pregatire pentru aceea. De-a lungul vietii e bine sa nu va intrerupeti in nici un chip legatura cu Dumnezeu si cu cele sfinte. Cel mai bine e in schimb sa va fortificati legatura sfanta cu Dumnezeu si cele sfinte permanent prin mersul in casa Domnului, participarea cu sufletul la Sfanta Liturghie si nu numai, la rostirea sufleteasca si mentala a rugaciunilor, la smerenie, la multumire si la preaslavire. Astfel legatura voastra sfanta va creste, va fi din ce in ce mai puternica iar Dumnezeu Va merge cu voi la tot pasul si Va va proteja. Invata sa iubesti in adevar Balan Irina Andreea Iti spui ca tu iubesti totul corect, Desi nu ai aflat ce inseamna iubirea, Astfel tot ce faci si ce aflii e incert, Iti trebuie credinta si rabdare sa aflii trairea. Adevarata iubire se cerceteaza, Iar sentimentul vesnic se creeaza, Tot ce te inconjoara tu asimileaza, Singura e credinta ce te vecheaza. Adevarata dragoste se cerceteaza, Iar faptele bune mereu se creaza, Caci doar asa Dumnezeu te vegheaza, Si tu mereu pe D-zeu asimileaza/ cerceteaza. Iubirea e un vesnic dar, Caci iubirea e si un sfant dar, Caci numai asa castigi spiritual, Iar acest castig e permanent si vital. Invata sa pretuiesti tot ce te inconjoara, Invata mereu sa duci o viata roditoare, Invata sa duci o viata fara de ocara, Invata sa ai ceea mai curata comportare. Mult si multe Balan Irina Andreea Am multe de primit Dar mai multe de oferit. Am multe de descoperit Sar mai multe de-acoperit. Am multe la care sa meditez, Am multe lucruri si sa mediez, Mereu avem ''pacate'' bune si rele, Avem cu noi doua lumi mereu paralele. Putem trai murind in interior, Putem muri traind in exterior. Putem asimila totul in interior, Dar altii o fac doar in exterior. Suntem inconjurati de mult si multe Suntem definiti parca de vrute si nevrute. Suntem parca doar de ceea ce simtim Ne comportam mereu precum traim. Ne definesc multe si mult Sau poate mult si multe Dar vesnic noi vrem mai mult, Sau in jurul nostru s-avem multe. Despre viata Viaţa e un dar si este darul cel mai de pret pe care îl primim de la Dumnezeu, prin urmare ar trebui să preţuim fiecare clipă care ne e permisă sa ne bucuram, sa fim tristi, sa fim curajosi sau nu, sa fim prietenosi si sa invatam sa traim totul ca si cum ar fi ultima clipa. Viata are rolul de a fi traita in intensitatea potrivita intotdeauna, niciodata altfel. Viaţa este cel mai nedeterminat termen pentru că nu ştim cu adevărat cînd începe şi cînd se termină cu adevărat. Exista mai multe forme de viata, exista viata fizica, viata mentala, viata spirituala. Toate aceste tipuri de vieti se reunesc in viata noastra prezenta si depinde doar de noi cum le echilibram in asa fel incat sa determine o armonie roditoare mereu. Viaţa ne e dată pentru ca noi să o punem în valoare în cel mai bun, corect şi simplu mod. Dar tocmai aici ne împotmolim, exact acolo unde ne-ar fi cel mai simplu. Ar trebui sa ne dam seama ca adevaratele valori trebuie descoperite si pretuite, mentinute si nu pierdute. E adevarat ca tentatii sunt multe dar depinde doar de noi daca dorim sa ducem o viata corecta, buna, roditoare sau o viata care ne va duce spre lucruri negative, spre pierzanie. Viata ta iti va fi asa cum ti-o alegi tu sa fie de fapt. Tu alegi ce drum vrei sa urmezi, fie cel roditor fie cel spre pierzanie. Si nu uita ca primul lucru pe care il poti pierde cel mai usor este traitrea sufleteasca adevarata. Acea traire pe care putini o descopera sau doresc sa o descopere si care nu e greu de pastrat atunci cand duci o viata cuviincioasa, in rugaciune, cu frica Lui Dumnezeu si recunoscand-ul ca fiind singurul roditor ar faptelor si sentimentelor noastre. De ce sa uiti ce inseamna adevarata viata? Viata adecvata, viata roditoare? Mai bine invata sa iti cultivi sufletul, sa iti cultivi gandirea, sa iti cultivi si trupul si sa apreciezi cu adevarat simtirea. Aceasta e cea mai simpla si potrivita reteta pentru o viata buna, roditoare, cuviincioasa, in smerenie si rugaciune. Avem o viata primita in dar in timpul careia Dumnezeu vrea ca noi sa facem lucruri roditoare, bune, pozitive, binefacatoare atat pentru noi cat si pentru ceilalti asemenea noua. Degeaba sustinem ca suntem creatia Lui Dumnezeu daca nu vrem sa il cunoastem pe Dumnezeu cu adevarat si nu vrem sa ii multumim prin oferirea bunatatii, lucrurilor bune ca raspalata. Invata sa te pretuiesti si sa duci o viata linistita. Invata sa pretuiesti tot ceea ce te inconjoara caci si natura si animalele au viata. Dar de multe ori ele se comporta mai cuviincios ca noi, ne ofera surse de hrana in timp ce noi le facem rau. Tot ceea ce ne inconjoara ne este dat pentru a duce o viata buna, roditoare dar noi de multe ori intelegem ca trebuie sa distrugem nu sa construim. Prin urmare asa cum noi ne construim permanent fizic si psihic, mental si spiritual ar trebui sa invatam sa construim si mediul de viata nu sa il distrugem. Nu avem acest drept, e ca si cum ne-am omori pe noi de fapt. O ultima idee mai doresc sa spun si cu asta inchei, deci omule invata sa traiesti asa cum se cuvine, invata sa pretuiesti tot ce te inconjoara si porneste de la a invata sa te pretuiesti pe tine cu adevarat caci apoi totul iti va fi mai usor de descoperit. Invata sa descoperi ce inseamna viata si arta de a trai caci gandeste-te ca poate maine nu vei mai fi. Fericirea deplina Balan Irina Andreea Fericirea deplina nu se obtine de la cineva, Ci ea se castiga prin iertare de la Divinitatea ta. Linistea deplina nu se obtine de la cineva, Ci ea se castiga prin rugaciune de la Acel cineva. Iertarea nu se obtine prin fagaduinta, Ci mereu ai nevoide de vointa si credinta. Chiar de nu ai ce-ti doresti mai bine iarta, Chiar de nu te simti bine mereu evita cearta. Cearta si lucrurile negative duc la despartire, Doar intelegerea, sinceritatea duc la iubire. Lucrurile frumoase duc la imparare, Cele negative, urate duc la destramare. Fericire si durere Balan Irina Andreea Si eu ca oricine am suflet, Totul loveste cu ecou. Am si eu uneori un zambet, Simturi, cuvinte ca ecou. Intr-o clipa am durere sau fericire, Intr-o clipa am bucurie sau amagire. La un moment dat se naruie-n mine, Stiu ca poate fi rau dar poate fi si bine. Prin smerenie si rugaciune capeti fericire, Prin fapte necugetate inevitabil ai durere. Prin tot ce faci sufletu-ti devine oglindire, Poti castiga apoi sau pierde tot intr-o privire. Capeti glas si stigi ceea ce simti, Daca nu te-aude nimeni iesi din minti. Te cufunzi usor poate spre disperare, Sau cauti o cale buna si folositoare spre iertare.

Despre viata si despre cum ar trebui traita ea

Viaţa e un dar si este darul cel mai de pret pe care îl primim de la Dumnezeu, prin urmare ar trebui să preţuim fiecare clipă care ne e permisă sa ne bucuram, sa fim tristi, sa fim curajosi sau nu, sa fim prietenosi si sa invatam sa traim totul ca si cum ar fi ultima clipa. Viata are rolul de a fi traita in intensitatea potrivita intotdeauna, niciodata altfel. Viaţa este cel mai nedeterminat termen pentru că nu ştim cu adevărat cînd începe şi cînd se termină cu adevărat. Exista mai multe forme de viata, exista viata fizica, viata mentala, viata spirituala. Toate aceste tipuri de vieti se reunesc in viata noastra prezenta si depinde doar de noi cum le echilibram in asa fel incat sa determine o armonie roditoare mereu. Viaţa ne e dată pentru ca noi să o punem în valoare în cel mai bun, corect şi simplu mod. Dar tocmai aici ne împotmolim, exact acolo unde ne-ar fi cel mai simplu. Ar trebui sa ne dam seama ca adevaratele valori trebuie descoperite si pretuite, mentinute si nu pierdute. E adevarat ca tentatii sunt multe dar depinde doar de noi daca dorim sa ducem o viata corecta, buna, roditoare sau o viata care ne va duce spre lucruri negative, spre pierzanie. Viata ta iti va fi asa cum ti-o alegi tu sa fie de fapt. Tu alegi ce drum vrei sa urmezi, fie cel roditor fie cel spre pierzanie. Si nu uita ca primul lucru pe care il poti pierde cel mai usor este traitrea sufleteasca adevarata. Acea traire pe care putini o descopera sau doresc sa o descopere si care nu e greu de pastrat atunci cand duci o viata cuviincioasa, in rugaciune, cu frica Lui Dumnezeu si recunoscand-ul ca fiind singurul roditor ar faptelor si sentimentelor noastre. De ce sa uiti ce inseamna adevarata viata? Viata adecvata, viata roditoare? Mai bine invata sa iti cultivi sufletul, sa iti cultivi gandirea, sa iti cultivi si trupul si sa apreciezi cu adevarat simtirea. Aceasta e cea mai simpla si potrivita reteta pentru o viata buna, roditoare, cuviincioasa, in smerenie si rugaciune. Avem o viata primita in dar in timpul careia Dumnezeu vrea ca noi sa facem lucruri roditoare, bune, pozitive, binefacatoare atat pentru noi cat si pentru ceilalti asemenea noua. Degeaba sustinem ca suntem creatia Lui Dumnezeu daca nu vrem sa il cunoastem pe Dumnezeu cu adevarat si nu vrem sa ii multumim prin oferirea bunatatii, lucrurilor bune ca raspalata. Invata sa te pretuiesti si sa duci o viata linistita. Invata sa pretuiesti tot ceea ce te inconjoara caci si natura si animalele au viata. Dar de multe ori ele se comporta mai cuviincios ca noi, ne ofera surse de hrana in timp ce noi le facem rau. Tot ceea ce ne inconjoara ne este dat pentru a duce o viata buna, roditoare dar noi de multe ori intelegem ca trebuie sa distrugem nu sa construim. Prin urmare asa cum noi ne construim permanent fizic si psihic, mental si spiritual ar trebui sa invatam sa construim si mediul de viata nu sa il distrugem. Nu avem acest drept, e ca si cum ne-am omori pe noi de fapt. O ultima idee mai doresc sa spun si cu asta inchei, deci omule invata sa traiesti asa cum se cuvine, invata sa pretuiesti tot ce te inconjoara si porneste de la a invata sa te pretuiesti pe tine cu adevarat caci apoi totul iti va fi mai usor de descoperit. Invata sa descoperi ce inseamna viata si arta de a trai caci gandeste-te ca poate maine nu vei mai fi.

O poezie, doua trei....

Dragoste pierdută Bălan Irina-Andreea Nu ştiu cum m-ai văzut, Nu ştiu cum m-ai crezut, Pe lîngă mine ai trecut Şi eu pe tine te-am crezut. Era odată o poveste Fără a prinde chiar de veste Erau doi tineri frumoşi Ce erau foarte prietenoşi. Ochii verzi sau căprui Fură inima oricui Nu ştiu cum, ne-am văzut Şi aşa ne am şi plăcut. El e brunet cu ochii verzi Niciodată să nu-i crezi Ea e şatenă cu ochi căprui Care fură inima oricui Ea ştia cel mai bine Ce era bine pentru tine el ştia cel mai bine Ce era bine pentru mine Ei puteau fi împreună Într o lume nebună Iubire ce era bună Faptul că era nebună Silenţios ei se iubesc Şi aşa îşi povestesc Cît de tare se iubesc Viaţa lor e ''te iubesc''. Dragoste pură Bălan Irina-Andreea La început norii se răzvrăteau Ai apărut tu, acum ei zîmbeau La început ideile parcă alergau Ai apărut tu, acum te iubeau. La început e orice început E ceva nou, ce n-am avut La început era banal După aceea devine vital Cu timpul am ştiut să iubesc Cu timpul am ştiut să traiesc Cînd mi e dor în suflet te găsesc În mintea mea eu te ghicesc Un simţ pur Bălan Irina Andreea Ştiu că demult te urmăream Ştiu că demult te urmam Ştiu că demult te doream Ştiu că demult te visam Nu vreau mai mult decît ce am Nu vreau petreceri sau bairam Nu vreau să am decît ce aveam Nu vreau ştiu ce mult te iubeam Un simţ pur şi pierdut în vreme O iubire pură stinsă prea devreme Un simţ pur si cîştigat în vreme Nu vreau iar regrete prea devreme Te vreau pe tine lîngă mine Ştim că doar aşa ne va fi bine Mă vrei pe mine lîngă tine Ştii că în viaţă aşa ne va fi bine Te iubesc şi asta mă defineşte Mă iubeşti şi asta te împlineşte Ne iubim, asta ne amăgeşte Dragostea asta ne ameţeşte..... (Stie el pentru cine le-am scris....)