Tu contezi, contezi pentru tine si-apoi pentru altii

Oare de ce nu mai punem atata pret pe felul in care ne simtim noi cu noi insine si ne lasam dusi de val? Valoram cat un val? Nu cred. Dar nu facem nimic deseori sa punem pret pe noi. Ne desconsideram de prea multe ori cand ne comparam cu altii asemenea noua si consideram ca ei sunt mult mai buni decat noi. Deseori prin aceste comparatii fie ne pacalim pe noi insine fie le atribuim altora valorile sau calitatile care pentru noi ar fi ideale. Deseori deci ne desconsideram, deseori consideram ca gasim la altii calitatile pe care ni le-am dori desi de fapt ele exista in noi. De multe ori e posibil ca propriile noastre calitati sa depaseasca asa numitul prag dar noi ne desconsideram chiar si atunci cand suntem constienti ca avem anumite calitati. Ce ar fi de facut? Pai in primul rand sa nu uitam ca avem mult mai multe calitati decat defecte si ca defectele pot fi ameliorate de puterea calitatilor noastre. Apoi ar trebui sa nu uitam sa ne punem in valoare intai fiecare calitate in parte pe care o detinem si apoi sa incercam sa le unim in asa fel incat sa devenim multumiti de noi insine. Daca ar fi intr-o zi cand nu avem ce face sa punem in balanta calitatile, puterea lor, maretia lor cu defectele va garantez ca balanta va inchina mai greu acolo unde am pus calitatile iar defectele vor decadea. De aceea eu cred ca e mult mai important ca mai intai sa contezi tu pentru tine si sa te pui in valoare mereu, sa incerci sa fii mai bun cu tine insuti, sa iti doresti tu de la tine sa cresti in ceea ce ti-ai propus si mai ales sa cresti ca om. Valoarea ta ca om este cea care in cele din urma te va multumi pentru ca ea iti va arata in societate o pozitie superioara, mult mai inalta decat ai fi dorit sa atunci inainte. Nu iti uita valoarea sufeltului si frumusetea lui pe care trebuie sa o infrumusetezi mereu si nu uita valoarea trupului care le poate arata altora adevarata ta frumusete. Si da, esti cu adevarat multumit cu tine insuti abia atunci cand ai reusit sa intelegi ca trupul e ceva trecator in timp ce sufletul este de fapt motorul vietii, frumusetii si iubirii pe care o imparti cu toti cei din jur de-a lungul vietii. Esti mult mai frumos ca om atunci cand inveti sa iubesti totul si uiti sa urasti. Ura te va face sa fi un om urat, respingator si in cele din urma singuratic si pierdut. In schimb, ca o antiteza, iubirea si bucuria te vor face sa fi un om din ce in ce mai frumos, mai special si mai unic si asta ii va atrage si pe altii in jurul tau. In felul acesta le poti impartasi si lor bucuria ta, fericirea ta sau chiar dragostea ta. In general sunt doua cai pe care le poti alege in viata, e calea dintre bine si rau, dintre bunatate si rautate, dintre corectitudine si inselatorie, dintre iubire sau ura. Si da, caile acestea sunt puse in antiteza tocmai pentru ca reprezinte caile fie spre castig fie spre pierzanie. Alegerea mereu iti apartine dar ai grija ce alegi pentru ca mereu trebuie sa alegi cum vrei sa continui sa iti traiesti viata. Daca vei alege calea binelui vei putea creste ca om mai ales, pentru tine si apoi si pentru cei din jurul tau, vei fi din ce in ce mai multumit de tine, iar daca vei alege calea raului nu vei reusi decat sa decazi ca om din ce in ce mai mult, vei fi din ce in ce mai dezamagit de tine insuti si astfel ii vei indeparta pe cei din jur. Deci invata sa te apreciezi pe tine la adevarata ta valoare mai intai si apoi o sa vezi cat de multi contezi pentru cei din jur.