Călătorie în lume...

Normal, vrem să călătorim, să descoperim locuri superbe şi unice. Ne interesează tot ce e nou şi de preferat, pe placul nostru nu altfel. Vrem să reuşim să ajungem să ne impunem punctele de vedere pentru că devenim oameni. Ne trebuie coloană vertebrală în societate, e ceva normal, motiv pentru care încercăm să ne căutăm fericirea lângă persoana iubită şi cam asta ajunge să ne intereseze. Uşor, uşor sau mai repede vom reuşi acest lucru mai ales dacă ambii ne dorim asta. O să spuneţi că fac mijto de voi, dar comunicarea e vitală şi esenţială în toate tipurile de relaţii dintre oameni. Dacă nu mă crezi încearcă să nu schimbi o vorbă cu cei din jur, cu cei cu care relaţionezi sau interacţionezi. Societate de oameni anti sociali? Cam aiurea nu vi se pare? Mie da. Să fim o societate de muţi, oare asta cum ar mai fi? Să ne vedem unii pe alţii dar să nu ne adresăm nici un cuvânt, oare ne credeţi că ar fi mai uşor aşa? Eu cred că nu. Lumea, deja dacă spui cuvântul acesta ţi se pare că e banal, toată lumea îl foloşeste. Dar dacă ar fi să reuşim să ne privim doar pe noi înşine şi să facem abstracţie de cei din jur. Oare în felul acesta nu vom realiza de fapt cât de mult valorăm şi cât de importanţi suntem în lumea asta mare? O să mă întrebaţi '' de ce? ''. De ce? Pentru că fiecare dintre noi avem un rol bine definit pe acest pământ încă de dinainte să ne naştem. Cum se poate aşa ceva sunt sigură că o să vă revoltaţi. Da. Se poate. Şi se poate pentru simplul fapt că fiecare suflet este unic şi nu are neaparat o pereche definită, are o pereche asemănătoare. O să vă amuzaţi şi o să spuneţi că vorbesc total aiurea. Ei bine dragii mei, nu vorbesc aiurea, vorbesc un adevăr de care toţi ar trebui să fim conştienţi că în parte îl trăim. Acum probabil o să vă sperie atitudinea mea. Veţi face greşit dacă vă veţi speria. Aşa sunteţi de fapt, nu sunteţi aşa de banali pe cât credeaţi. Ştiu bine că zilnic ne sunt hărăzite de facut doar lucruri banale, lucru ce intra în nişte cicluri de existenţă. Ele privesc deseori doar trupul. Trupul da, trebuie sa fie frumos că asta ne dorim. Să fim plăcuţi social. Dar cu sufletul ce facem? Îl ignorăm sau ce îi facem? Nu! Asta e greşeala majoră. De fapt sufletul este cel ce ne relevă frumuseţea exterioară, da. Fie că mă credeţi sau ştiaţi asta deja, vă spun eu că nu acordaţi o mare importanţă acestui aspect. Sfatul meu e să învăţăm să ne lucrăm frumuseţea sufletului pentru a ne putea simţi bine cu noi înşine şi cu cei din jur. Doar în felul acesta ne putem înfrumuseţa cu adevărat şi ne putem simţi mult mai împăcaţi, liniştiţi şi mai aproape de El, de Dumnezeu. Doar aşa găsim echilibrul dintre trup şi suflet şi vom reuşi să ne creem propria noastră armonie. Armonia vieţii noastre care este esenţială şi foarte importantă pentru felul nostru de a fi în viaţă.