Mai există dreptate și omenie azi?

Astăzi vreau să vă vorbesc despre conceptul de dreptate și de omenie. Pare ciudat că vreau să vorbesc despre asta dar e o problemă care acum ma apasă la propriu. Deseori după ce mi se face o nedreptate și sunt tratată cu lipsă de omenie, mă întreb: Oare unde o să ajungem așa dacă pe fiecare îl interesează doar să îi fie lui bine și de restul nu îi interesează? Cred că o să ajungem niște oameni care fie o să ne omorâm pentru a ne fi din ce în ce mai bine fie o să cerem mai mult și mai mult chiar dacă e în defavoarea altora. Mentatitate: Important e că îmi e mie bine, ce mă interesează de alții dacă le e rău din cauza a ceea ce fac eu? Va spun eu că așa gândesc majoritatea dintre noi, nu ne prea interesează de binele altuia dacă nouă ne e bine, ba chiar ne bucurăm dacă aluia îi merge prost. Ne gândim noi în sinea noastră: Nu mă interesează dacă lui ală/ aia îi e bine atâta timp cât mie îmi e bine și am reușit ca lui/ei să îi fie prost. Aveți așa un fel de satisfacție aproape morbidă când vedeți că vouă vă e bine și altuia îi e prost. Ce mă interesează că are probleme? Că nu are de unele sau de altele? Băi, îmi e mie bine că am reușit să îi răpesc pe oamenii ei dragi de lângă ea, plus de satisfacție morbildă. Oare și chestia asta va ajunge undeva bine sau îi va face cândva rău? Dreptatea ne-am lămurit ca nu mai există demult, dar ce ne facem când nu mai există omenie nici măcar între rude? Ne omorîm pentru o bucată de pământ, o bucată de pâine, a avea lângă noi pe cineva sau a nu îl mai avea. Oare în felul ăsta o vom duce bine sau o vom duce mai prost? Cred că tot ce facem bine ni se întoarce la fel cum și tot ce facem rău sau prost ni se va întoarce la fel. Nu prea vreau să aprofundez azi această temă dar nu uitați: Fiți oameni nu animale de pradă cu alții ca voi pentru a vă fi bine mai târziu.