O poezie, doua trei....

Dragoste pierdută Bălan Irina-Andreea Nu ştiu cum m-ai văzut, Nu ştiu cum m-ai crezut, Pe lîngă mine ai trecut Şi eu pe tine te-am crezut. Era odată o poveste Fără a prinde chiar de veste Erau doi tineri frumoşi Ce erau foarte prietenoşi. Ochii verzi sau căprui Fură inima oricui Nu ştiu cum, ne-am văzut Şi aşa ne am şi plăcut. El e brunet cu ochii verzi Niciodată să nu-i crezi Ea e şatenă cu ochi căprui Care fură inima oricui Ea ştia cel mai bine Ce era bine pentru tine el ştia cel mai bine Ce era bine pentru mine Ei puteau fi împreună Într o lume nebună Iubire ce era bună Faptul că era nebună Silenţios ei se iubesc Şi aşa îşi povestesc Cît de tare se iubesc Viaţa lor e ''te iubesc''. Dragoste pură Bălan Irina-Andreea La început norii se răzvrăteau Ai apărut tu, acum ei zîmbeau La început ideile parcă alergau Ai apărut tu, acum te iubeau. La început e orice început E ceva nou, ce n-am avut La început era banal După aceea devine vital Cu timpul am ştiut să iubesc Cu timpul am ştiut să traiesc Cînd mi e dor în suflet te găsesc În mintea mea eu te ghicesc Un simţ pur Bălan Irina Andreea Ştiu că demult te urmăream Ştiu că demult te urmam Ştiu că demult te doream Ştiu că demult te visam Nu vreau mai mult decît ce am Nu vreau petreceri sau bairam Nu vreau să am decît ce aveam Nu vreau ştiu ce mult te iubeam Un simţ pur şi pierdut în vreme O iubire pură stinsă prea devreme Un simţ pur si cîştigat în vreme Nu vreau iar regrete prea devreme Te vreau pe tine lîngă mine Ştim că doar aşa ne va fi bine Mă vrei pe mine lîngă tine Ştii că în viaţă aşa ne va fi bine Te iubesc şi asta mă defineşte Mă iubeşti şi asta te împlineşte Ne iubim, asta ne amăgeşte Dragostea asta ne ameţeşte..... (Stie el pentru cine le-am scris....)