Privind in lumea asta mare

Trăim într-o lume guvernată de bani. Trăim într-o lume unde doar partea economică mai contează. Trăim într-o lume guvernată doar de partea economică legată de putere. Lumea asta mare e interesată doar să obțină cât mai multă putere și cu ajutorul ei să comande lumea, să o guverneze. Asistăm în fiecare zi la evenimente anunțate prin radio, știri tv, telefon, e-mail și alte mijloace de comunicare că se produc tot felul de bătălii politice, economice, militare, justițiare. Trăim într-o lume plină de ură, de sete de putere, de lipsă de milă și de lipsă de inimă. Oare mai trăim în lume sau trăim în ceva semănător în care numai puterea si deținerea ei contează? Cred că da. Dar oare e bine așa sau mai bine zis interesează pe cineva? Orbirea banilor ne guverneză viețile, orbirea de a deține cât mai multe și cât mai mult la fel. Am ajuns să ne intereseze doar un tip de lăcomie de ala morbid. Oare nu ne mai săturăm o dată de luptele astea? Toți ne spargem capetele, orgoliile, sentimentele, tot ce mai ține de a fi om. Tot ce ne caracterizează ca fiind oameni nu ne mai interesează azi. Dacă trebuie să ne fie nouă bine tăiem în carne vie. Cine suferă? Vă spun eu, oamenii nevinovați, mor oameni nevinovați pentru o bucată de pâine azi, pentru un loc în microbuz, pentru orice. Oamenii puternici uită să mai fie oameni. Mai interesează pe cineva să fie om astăzi sau sunt rarități? Cred că sunt rarități la cum merg lucrurile azi în lumea asta mare. Pentru a obține putere economică azi se folosește în lumea asta și puterea politică, și puterea armată și toate puterile care pot ajuta la a distruge. Distrugem populații.....o fii bine? Dacă noi distrugem populații doar ca să creștem economic e posibil să decădem la un moment dat și noi. Cine ne asigură că noi nu vom cădea de pe piedestal dacă o să călcăm greșit și ne rupem picioarele? Nimeni nu are nici un fel de certitudine asupra a nimic. Îmi amintesc vorba aia.....Atâta timp cât mie mi-e bine nu mă interesează cum o duci tu. Am devenit animale de pradă economică în așa hal fără de hal? Azi mai respectăm pe cineva, mai avem principii sau le călcăm atât de tare în picioare până le facem una cu nivelul pământului? Bun, banii au guvernat mereu lumea dar nu au condus-o ca acum să fie un scop de moarte. Banii nu au fost motiv de omorâre în masă niciodată dar brusc de ceva vreme se pare că e singrul scop. Azi oriunde te-ai duce dacă nu ai bani mori fie de sete fie de foame. În halul ăsta am decazut? Ne călcăm în picioare pentru o pâine când nouă ne-au fost date toate în mod egal și noi trebuia doar sa le împarțim? Chiar nu mai cunoaștem nici o limită, nu mai avem graniță cu a fi sătul sau nu mai conștientizăm nimic din dorința de a avea prea multe? Unii ar zice că am ajuns ,, De râsul lumii,, dar eu aș spune că în curând o să ne asemănăm nevoile de toate felurile cu nevoile animalice. Nivelul ăsta economic pentru a fi depășit are nevoie să fie folosită rațiunea umană și nu pumnul. Am devenit oare o lume mare și largă de bătăuși de putere economică? Am ajuns să ne omorîm unii pe alții pentru mai multă putere? Ce e grav e că cei care suferă și au suferit întotdeauna sunt și vor fi oamenii săraci sau chiar cei nevinovați. Se repetă continuu o istorie pe care nimeni nu vrea să o schimbe. E trist.

VIITORUL OMENIRII

Jocurile de pe scena vieții sunt mult mai interesante decât jocurile fizice, jocurile cele ce implică separat jocuri mentale, folosind cuvintele, folosind acțiunile, mișcările cât și ceea ce fiecare simte. Acestea sunt jocurile care de fapt ne definesc în cel mai adevărat mod posibil. Oare dacă am fi puțin mai filosofi, asta pentru ca toți deținem rațiune,și am privi viețile noastre ca fiind o mare piesă de teatru în timpul căreia se desfășoară sau cuprinde mai multe scene, acte atunci am putea spune și că viața noastră e asemenea unei lungi și schimbătoare, surprinzătoare piesă unică de teatru. Poate chiar am putea spune că fiecare ar fi câștigătoare prin unicitatea și noutatea sa, poate chiar însăși existența noaștră care diferă ar putea să ne aducă acest atu unic. Oare chiar noi, cei pe care Dumnezeu i-a înzestrat cu rațiune pentru a guverna Pământul nu suntem capabili să realizăm că însăși viețile noastre sunt unice și superbe prin unicitatea și diversitatea lor? Tocmai noi să nu fim capabili să pornim de aici? Tocmai noi să ne fi pierdut din istorie și să ne lăsăm pradă aparatelor, noutăților de tot felul atât de mult încât să ne ignorăm propria persoană, propriul suflet și propria rațiune? Dacă noi ne complacem în astfel de situații, ce mai pot alții să ceară să schimbăm pentru ei? Cum putem să le fim noi de folos altora dacă noi nu suntem capabili să avem grijă de trupul și de mintea, sufletul nostru? Oare să fi involuat specia umană și să fi evoluat tehnologia atât de mult încât să pună stăpțânire pe tot ce suntem? Oare în cazul acesta nu am involuat noi înșine și nu ne-am dezamăgit propriile așteptări? În cazul ăsta o să ajungem o masă mare de oameni ghidați de aparate, tehnologie care până la urmă ne va comanda ea pe noi și nu invers. Oare nu ar fi cazul să schimbăm acum ceva pentru noi înșine pentru a fi siguri că mai târziu nu vom ajunge să fim supuși propriilor creații tehnologice? Cei care înventează tot felul de aparate care să ne facă viețile mai ușoare se pare că nu se gândesc la urmările care vor fi create astfel. Vă spun eu, o să ajungem să stăm liniștiți în orice loc și vor ordona vocal probabil aparatelor să ne facă treburile. În felul ăsta nu va mai fi nevoie să mai depunem noi atâta efort nici fizic ( urmări: boli-obezitate și altele) și nici mental, cronic (o să ajungem să nu mai putem la lucru intelectul). 7 În felul acesta o să ajungem niște oameni care vor fi stăpâniți și poate chiar și omorâți de evoluția propriei noastre capacități intelectuale. Mai devreme sau mai târziu fie prin crearea luptelor armate sau de alt fel ne vom distruge unii pe alții viețile pentru că vom decădea mental atât de mult încât nu vom mai fi capabili să folosim rațiunea. Vom ordona aparatelor să elimine orice fel de pericol pentru propiile noastre vieți fie obiecte fie oameni. Evoluția aceasta alertă a tehnologiei ne va distruge. Va distruge o lume întreagă de la un capăt la altul până când rasa umană va dispărea într-un mod mult prea tragic. Poate asta nu se va întâmpla curând dar ar fi cazul ca aceste lucruri să ne alarmeze și să ne facă să întelegem că doar în capacitatea noastră,celor de acum stă puterea de a nu distruge rasa umană. Asta chiar e o problemă și ceea ce v-am spus mai sus este și va fi real, nu știu exact când va fi real dar de un singur lucru sunt absolut sigură: PENTRU A NE EVITA PROPRIA NOASTRĂ DISTRUGERE AR FI CAZUL SĂ ÎNCERCĂM SĂ SCHIMBĂM DE ACUM LUCRURILE, SĂ CĂUTAM SĂ FACEM BINE NU RĂU, SĂ SE TERMINE LUPTELE DE TOATE FELURILE, SĂ DEVENIM MAI BUNI NOI ÎNȘINE ATÂT PENTRU NOI DAR MAI ALES PENTRU ALȚII CARE AU NEVOIE DE NOI. NU VĂ OMORâȚI VOI ÎNȘIVĂ PRIN PROPRIILE CREAȚII CI ÎNVĂȚAȚI SĂ LE FOLOSIȚI DOAR PARȚILE POZITIVE ȘI SĂ ELIMINAȚI COMPONENTELE NEGATIVE. NU LUAȚI ÎN RÂS CEEA CE V-AM SCRIS ȘI SĂ ȘTIȚI CĂ NU SUNT NEBUNĂ ȘI NU AM HALUCINAȚII, ASCULTAȚTI, CITIȚI ȘI CAPTAȚI INFORMAȚIILE ACESTEA PENTRU CA ELE SUNT FOARTE REALE ȘI ADEVĂRATE.

Rodul sufletului si al gandirii mele

Viata este o fructificarea a noastra pe toate planurile existentei noastre! Ea ne este data pentru a descoperi, pentru a iubi sau a nu placea, pentru a simti si pentru a gandi. Viata ne e data spre socializare, spre descoperire a noastra in celalalt. Viata este cel mai mirific si minunat dar pe care il putem primi astfel ca el trebuie pretuit ca atare. Fructificati-va vietile caci asta ramane in urma noastra cand vom urca spiritual in cer si vom trai o alta viata. Se spune ca acolo e adevarata viata iar aceasta este doar o pregatire pentru aceea. De-a lungul vietii e bine sa nu va intrerupeti in nici un chip legatura cu Dumnezeu si cu cele sfinte. Cel mai bine e in schimb sa va fortificati legatura sfanta cu Dumnezeu si cele sfinte permanent prin mersul in casa Domnului, participarea cu sufletul la Sfanta Liturghie si nu numai, la rostirea sufleteasca si mentala a rugaciunilor, la smerenie, la multumire si la preaslavire. Astfel legatura voastra sfanta va creste, va fi din ce in ce mai puternica iar Dumnezeu Va merge cu voi la tot pasul si Va va proteja. Invata sa iubesti in adevar Balan Irina Andreea Iti spui ca tu iubesti totul corect, Desi nu ai aflat ce inseamna iubirea, Astfel tot ce faci si ce aflii e incert, Iti trebuie credinta si rabdare sa aflii trairea. Adevarata iubire se cerceteaza, Iar sentimentul vesnic se creeaza, Tot ce te inconjoara tu asimileaza, Singura e credinta ce te vecheaza. Adevarata dragoste se cerceteaza, Iar faptele bune mereu se creaza, Caci doar asa Dumnezeu te vegheaza, Si tu mereu pe D-zeu asimileaza/ cerceteaza. Iubirea e un vesnic dar, Caci iubirea e si un sfant dar, Caci numai asa castigi spiritual, Iar acest castig e permanent si vital. Invata sa pretuiesti tot ce te inconjoara, Invata mereu sa duci o viata roditoare, Invata sa duci o viata fara de ocara, Invata sa ai ceea mai curata comportare. Mult si multe Balan Irina Andreea Am multe de primit Dar mai multe de oferit. Am multe de descoperit Sar mai multe de-acoperit. Am multe la care sa meditez, Am multe lucruri si sa mediez, Mereu avem ''pacate'' bune si rele, Avem cu noi doua lumi mereu paralele. Putem trai murind in interior, Putem muri traind in exterior. Putem asimila totul in interior, Dar altii o fac doar in exterior. Suntem inconjurati de mult si multe Suntem definiti parca de vrute si nevrute. Suntem parca doar de ceea ce simtim Ne comportam mereu precum traim. Ne definesc multe si mult Sau poate mult si multe Dar vesnic noi vrem mai mult, Sau in jurul nostru s-avem multe. Despre viata Viaţa e un dar si este darul cel mai de pret pe care îl primim de la Dumnezeu, prin urmare ar trebui să preţuim fiecare clipă care ne e permisă sa ne bucuram, sa fim tristi, sa fim curajosi sau nu, sa fim prietenosi si sa invatam sa traim totul ca si cum ar fi ultima clipa. Viata are rolul de a fi traita in intensitatea potrivita intotdeauna, niciodata altfel. Viaţa este cel mai nedeterminat termen pentru că nu ştim cu adevărat cînd începe şi cînd se termină cu adevărat. Exista mai multe forme de viata, exista viata fizica, viata mentala, viata spirituala. Toate aceste tipuri de vieti se reunesc in viata noastra prezenta si depinde doar de noi cum le echilibram in asa fel incat sa determine o armonie roditoare mereu. Viaţa ne e dată pentru ca noi să o punem în valoare în cel mai bun, corect şi simplu mod. Dar tocmai aici ne împotmolim, exact acolo unde ne-ar fi cel mai simplu. Ar trebui sa ne dam seama ca adevaratele valori trebuie descoperite si pretuite, mentinute si nu pierdute. E adevarat ca tentatii sunt multe dar depinde doar de noi daca dorim sa ducem o viata corecta, buna, roditoare sau o viata care ne va duce spre lucruri negative, spre pierzanie. Viata ta iti va fi asa cum ti-o alegi tu sa fie de fapt. Tu alegi ce drum vrei sa urmezi, fie cel roditor fie cel spre pierzanie. Si nu uita ca primul lucru pe care il poti pierde cel mai usor este traitrea sufleteasca adevarata. Acea traire pe care putini o descopera sau doresc sa o descopere si care nu e greu de pastrat atunci cand duci o viata cuviincioasa, in rugaciune, cu frica Lui Dumnezeu si recunoscand-ul ca fiind singurul roditor ar faptelor si sentimentelor noastre. De ce sa uiti ce inseamna adevarata viata? Viata adecvata, viata roditoare? Mai bine invata sa iti cultivi sufletul, sa iti cultivi gandirea, sa iti cultivi si trupul si sa apreciezi cu adevarat simtirea. Aceasta e cea mai simpla si potrivita reteta pentru o viata buna, roditoare, cuviincioasa, in smerenie si rugaciune. Avem o viata primita in dar in timpul careia Dumnezeu vrea ca noi sa facem lucruri roditoare, bune, pozitive, binefacatoare atat pentru noi cat si pentru ceilalti asemenea noua. Degeaba sustinem ca suntem creatia Lui Dumnezeu daca nu vrem sa il cunoastem pe Dumnezeu cu adevarat si nu vrem sa ii multumim prin oferirea bunatatii, lucrurilor bune ca raspalata. Invata sa te pretuiesti si sa duci o viata linistita. Invata sa pretuiesti tot ceea ce te inconjoara caci si natura si animalele au viata. Dar de multe ori ele se comporta mai cuviincios ca noi, ne ofera surse de hrana in timp ce noi le facem rau. Tot ceea ce ne inconjoara ne este dat pentru a duce o viata buna, roditoare dar noi de multe ori intelegem ca trebuie sa distrugem nu sa construim. Prin urmare asa cum noi ne construim permanent fizic si psihic, mental si spiritual ar trebui sa invatam sa construim si mediul de viata nu sa il distrugem. Nu avem acest drept, e ca si cum ne-am omori pe noi de fapt. O ultima idee mai doresc sa spun si cu asta inchei, deci omule invata sa traiesti asa cum se cuvine, invata sa pretuiesti tot ce te inconjoara si porneste de la a invata sa te pretuiesti pe tine cu adevarat caci apoi totul iti va fi mai usor de descoperit. Invata sa descoperi ce inseamna viata si arta de a trai caci gandeste-te ca poate maine nu vei mai fi. Fericirea deplina Balan Irina Andreea Fericirea deplina nu se obtine de la cineva, Ci ea se castiga prin iertare de la Divinitatea ta. Linistea deplina nu se obtine de la cineva, Ci ea se castiga prin rugaciune de la Acel cineva. Iertarea nu se obtine prin fagaduinta, Ci mereu ai nevoide de vointa si credinta. Chiar de nu ai ce-ti doresti mai bine iarta, Chiar de nu te simti bine mereu evita cearta. Cearta si lucrurile negative duc la despartire, Doar intelegerea, sinceritatea duc la iubire. Lucrurile frumoase duc la imparare, Cele negative, urate duc la destramare. Fericire si durere Balan Irina Andreea Si eu ca oricine am suflet, Totul loveste cu ecou. Am si eu uneori un zambet, Simturi, cuvinte ca ecou. Intr-o clipa am durere sau fericire, Intr-o clipa am bucurie sau amagire. La un moment dat se naruie-n mine, Stiu ca poate fi rau dar poate fi si bine. Prin smerenie si rugaciune capeti fericire, Prin fapte necugetate inevitabil ai durere. Prin tot ce faci sufletu-ti devine oglindire, Poti castiga apoi sau pierde tot intr-o privire. Capeti glas si stigi ceea ce simti, Daca nu te-aude nimeni iesi din minti. Te cufunzi usor poate spre disperare, Sau cauti o cale buna si folositoare spre iertare.

Despre viata si despre cum ar trebui traita ea

Viaţa e un dar si este darul cel mai de pret pe care îl primim de la Dumnezeu, prin urmare ar trebui să preţuim fiecare clipă care ne e permisă sa ne bucuram, sa fim tristi, sa fim curajosi sau nu, sa fim prietenosi si sa invatam sa traim totul ca si cum ar fi ultima clipa. Viata are rolul de a fi traita in intensitatea potrivita intotdeauna, niciodata altfel. Viaţa este cel mai nedeterminat termen pentru că nu ştim cu adevărat cînd începe şi cînd se termină cu adevărat. Exista mai multe forme de viata, exista viata fizica, viata mentala, viata spirituala. Toate aceste tipuri de vieti se reunesc in viata noastra prezenta si depinde doar de noi cum le echilibram in asa fel incat sa determine o armonie roditoare mereu. Viaţa ne e dată pentru ca noi să o punem în valoare în cel mai bun, corect şi simplu mod. Dar tocmai aici ne împotmolim, exact acolo unde ne-ar fi cel mai simplu. Ar trebui sa ne dam seama ca adevaratele valori trebuie descoperite si pretuite, mentinute si nu pierdute. E adevarat ca tentatii sunt multe dar depinde doar de noi daca dorim sa ducem o viata corecta, buna, roditoare sau o viata care ne va duce spre lucruri negative, spre pierzanie. Viata ta iti va fi asa cum ti-o alegi tu sa fie de fapt. Tu alegi ce drum vrei sa urmezi, fie cel roditor fie cel spre pierzanie. Si nu uita ca primul lucru pe care il poti pierde cel mai usor este traitrea sufleteasca adevarata. Acea traire pe care putini o descopera sau doresc sa o descopere si care nu e greu de pastrat atunci cand duci o viata cuviincioasa, in rugaciune, cu frica Lui Dumnezeu si recunoscand-ul ca fiind singurul roditor ar faptelor si sentimentelor noastre. De ce sa uiti ce inseamna adevarata viata? Viata adecvata, viata roditoare? Mai bine invata sa iti cultivi sufletul, sa iti cultivi gandirea, sa iti cultivi si trupul si sa apreciezi cu adevarat simtirea. Aceasta e cea mai simpla si potrivita reteta pentru o viata buna, roditoare, cuviincioasa, in smerenie si rugaciune. Avem o viata primita in dar in timpul careia Dumnezeu vrea ca noi sa facem lucruri roditoare, bune, pozitive, binefacatoare atat pentru noi cat si pentru ceilalti asemenea noua. Degeaba sustinem ca suntem creatia Lui Dumnezeu daca nu vrem sa il cunoastem pe Dumnezeu cu adevarat si nu vrem sa ii multumim prin oferirea bunatatii, lucrurilor bune ca raspalata. Invata sa te pretuiesti si sa duci o viata linistita. Invata sa pretuiesti tot ceea ce te inconjoara caci si natura si animalele au viata. Dar de multe ori ele se comporta mai cuviincios ca noi, ne ofera surse de hrana in timp ce noi le facem rau. Tot ceea ce ne inconjoara ne este dat pentru a duce o viata buna, roditoare dar noi de multe ori intelegem ca trebuie sa distrugem nu sa construim. Prin urmare asa cum noi ne construim permanent fizic si psihic, mental si spiritual ar trebui sa invatam sa construim si mediul de viata nu sa il distrugem. Nu avem acest drept, e ca si cum ne-am omori pe noi de fapt. O ultima idee mai doresc sa spun si cu asta inchei, deci omule invata sa traiesti asa cum se cuvine, invata sa pretuiesti tot ce te inconjoara si porneste de la a invata sa te pretuiesti pe tine cu adevarat caci apoi totul iti va fi mai usor de descoperit. Invata sa descoperi ce inseamna viata si arta de a trai caci gandeste-te ca poate maine nu vei mai fi.

O poezie, doua trei....

Dragoste pierdută Bălan Irina-Andreea Nu ştiu cum m-ai văzut, Nu ştiu cum m-ai crezut, Pe lîngă mine ai trecut Şi eu pe tine te-am crezut. Era odată o poveste Fără a prinde chiar de veste Erau doi tineri frumoşi Ce erau foarte prietenoşi. Ochii verzi sau căprui Fură inima oricui Nu ştiu cum, ne-am văzut Şi aşa ne am şi plăcut. El e brunet cu ochii verzi Niciodată să nu-i crezi Ea e şatenă cu ochi căprui Care fură inima oricui Ea ştia cel mai bine Ce era bine pentru tine el ştia cel mai bine Ce era bine pentru mine Ei puteau fi împreună Într o lume nebună Iubire ce era bună Faptul că era nebună Silenţios ei se iubesc Şi aşa îşi povestesc Cît de tare se iubesc Viaţa lor e ''te iubesc''. Dragoste pură Bălan Irina-Andreea La început norii se răzvrăteau Ai apărut tu, acum ei zîmbeau La început ideile parcă alergau Ai apărut tu, acum te iubeau. La început e orice început E ceva nou, ce n-am avut La început era banal După aceea devine vital Cu timpul am ştiut să iubesc Cu timpul am ştiut să traiesc Cînd mi e dor în suflet te găsesc În mintea mea eu te ghicesc Un simţ pur Bălan Irina Andreea Ştiu că demult te urmăream Ştiu că demult te urmam Ştiu că demult te doream Ştiu că demult te visam Nu vreau mai mult decît ce am Nu vreau petreceri sau bairam Nu vreau să am decît ce aveam Nu vreau ştiu ce mult te iubeam Un simţ pur şi pierdut în vreme O iubire pură stinsă prea devreme Un simţ pur si cîştigat în vreme Nu vreau iar regrete prea devreme Te vreau pe tine lîngă mine Ştim că doar aşa ne va fi bine Mă vrei pe mine lîngă tine Ştii că în viaţă aşa ne va fi bine Te iubesc şi asta mă defineşte Mă iubeşti şi asta te împlineşte Ne iubim, asta ne amăgeşte Dragostea asta ne ameţeşte..... (Stie el pentru cine le-am scris....)